Germania ottoniană: Cronica lui Thietmar din Merseburg

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Ottonian Germany: The Chronicon of Thietmar of Merseburg” ca o relatare semnificativă și detaliată a unui martor ocular al Germaniei medievale, în special între secolele X și XIII. Deși oferă informații valoroase despre cultura și politica epocii, unii critici susțin că îi lipsește rigoarea unei lucrări istorice tradiționale datorită naturii sale de cronică scrisă de un episcop cu o perspectivă specifică.

⬤ Un tratat istoric strălucit și o relatare pătrunzătoare a Germaniei medievale.
⬤ Oferă informații detaliate despre creștinarea Germaniei și dinamica politică a epocii.
⬤ Material sursă valoros, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu perioada, îmbogățit de un material de fundal extins, note de subsol, hărți și genealogii.
⬤ Bine ambalat și livrat conform descrierii.

⬤ Mai mult o perspectivă culturală și politică decât o relatare istorică strictă; lipsește analiza sau interpretarea tipică istoriilor formale.
⬤ Lectura necesită efort datorită stilului și perspectivei lui Thietmar ca scriitor neprofesionist.
⬤ Unii consideră textul un pic greoi.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ottonian Germany: The Chronicon of Thietmar of Merseburg

Conținutul cărții:

Cronica lui Thietmar din Merseburg a fost recunoscută de mult timp drept una dintre cele mai importante surse pentru istoria secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, în special pentru istoria Imperiului Ottonian.

Mărturia lui Thietmar are, de asemenea, o valoare deosebită datorită localizării sale geografice, în Saxonia de est, la granița dintre culturile germană și slavă. El este, fără îndoială, cel mai important martor al istoriei timpurii a Poloniei, iar descrierile sale detaliate ale folclorului slav sunt cele mai timpurii de care se are cunoștință.

Aceasta este o sursă foarte importantă în perioada medievală, tradusă aici în întregime pentru prima dată. Se referă la un domeniu al studiilor medievale dominat în general de cercetătorii germani, în care cercetătorii anglofoni încep să aducă o contribuție substanțială.