Hafiz și contemporanii săi: Poezie, interpretare și patronaj în Iranul secolului al XIV-lea

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.

Titlul original:

Hafiz and His Contemporaries: Poetry, Performance and Patronage in Fourteenth Century Iran

Conținutul cărții:

În ciuda prezenței sale impunătoare în literele persane premoderne, Shams al-Din Muhammad Hafiz din Shiraz (d. 1390) rămâne un personaj evaziv și opac pentru mulți. Pentru a privi în spatele hiperbolei care înconjoară poezia lui Hafiz și a pătrunde în filmul cvasi-hagiografic care îl întunecă pe poetul însuși, această carte încearcă o contextualizare a lui Hafiz care este în același timp socio-politică, istorică și literară. Aici, ghazalurile lui Hafiz (poeme lirice scurte, monorime, în general amoroase) sunt citite comparativ cu texte similare compuse de rivalii săi mai puțin studiați în mediul hipercompetitiv, imitativ și profund intertextual al Shirazului secolului al XIV-lea. Prin aducerea poeziei lirice a lui Hafiz într-un dialog productiv și detaliat cu cea a satiricului contrahegemonic, 'Ubayd Zakani (d. 1371), și a marginalizatei Jahan-Malik Khatun (d. după 1391.

Cea mai prolifică poetă din Iranul premodern), înțelegerea noastră obișnuită a acestei etape emblematice în dezvoltarea ghazalului persan este perturbată, iar noi căi de explorare literară se deschid.

Privind dincolo de mediul particular din Shiraz, acest studiu reevaluează locul lui Hafiz în canonul poetic persan prin citirea poemelor sale alături de cele produse de poeții profesioniști din alte centre majore ale activității literare persane care s-au bucurat de o faimă comparabilă în secolul al XIV-lea. Recunoașterea realizărilor estetice ale contemporanilor săi nu diminuează splendoarea poeziilor lui Hafiz, ci ne obligă mai degrabă să acceptăm faptul că Hafiz a fost doar unul dintre membrii unei trupe de poeți care s-au luptat pentru lumina reflectoarelor în rețele de patronaj și receptare concurente, adesea intersectate, care au facilitat un schimb cultural intens între orașele din Iranul post-Mongol și Irak.

Ghazalurile lui Hafiz, caracterizate prin hibriditate, ambiguitate și polisemie conștientă și deliberată, sunt produsul unei minți creatoare dornică să experimenteze cu genul. Deși nu încearcă în niciun fel să nege stratul mistic al ghazalului persan în manifestarea sa din secolul al XIV-lea, acest studiu subliniază dimensiunile curtenești și profane ale formei și îl privește pe Hafiz printr-o lentilă sobră, acordând o atenție deosebită rolului său dinamic în inima unei comunități poetice vibrante, care era în același timp feroce local și îndrăzneț cosmopolită.