Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Homo Ludens” de Johan Huizinga explorează conceptul de joc ca o caracteristică fundamentală a umanității, aprofundând implicațiile sale culturale, lingvistice și sociologice. În timp ce mulți cititori o consideră profundă, provocatoare și scrisă cu eleganță, alții se luptă cu limbajul său greu și dens, în special dacă se așteptau la o abordare mai ușoară sau mai specifică a jocurilor.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru scrierea sa pătrunzătoare și elocventă, pentru examinarea aprofundată a naturii jocului și pentru relevanța sa pentru diverse aspecte ale culturii și civilizației. Cititorii apreciază capacitatea lui Huizinga de a conecta jocul la elemente culturale serioase și aplicarea sa în discipline precum arta, dreptul și ritualul. Mulți o consideră o lectură care le schimbă viața și un clasic în domeniul istoriei culturale.
Dezavantaje:Unii cititori consideră că limbajul dens și academic al cărții reprezintă o provocare, sugerând că aceasta necesită familiarizarea cu mai multe limbaje și concepte, limitându-i accesibilitatea. În plus, câțiva recenzenți își exprimă dezamăgirea că cartea nu le-a satisfăcut așteptările cu privire la exemple specifice de joc spontan versus jocuri structurate. Există plângeri cu privire la calitatea percepută a traducerii în limba engleză.
(pe baza a 62 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Homo Ludens: A Study of the Play-Element in Culture
Conținutul cărții:
În Homo Ludens, Johan Huizinga definește jocul ca fiind activitatea centrală în societățile înfloritoare. El identifică cinci caracteristici ale jocului: este liber; nu este o viață obișnuită sau reală; este distinct de viața obișnuită atât ca localitate, cât și ca durată; creează ordine; nu este legat de niciun interes material și nu se poate obține niciun profit din el.
Cu exemple interculturale din domeniul științelor umaniste, al afacerilor și al politicii, Huizinga examinează jocul în toate formele sale diverse, în raport cu limbajul, legea, războiul, cunoașterea, poezia, mitul, filosofia, arta și multe altele. Așa cum scrie el, civilizația este, în fazele sale cele mai timpurii, un joc. Ea nu iese din joc precum un copil care se desprinde din pântece: ea apare în și ca joc și nu îl părăsește niciodată.
Începând cu Platon, Huizinga urmărește contribuția omului jucător prin Evul Mediu, Renaștere și începutul lumii moderne. Cu un ochi pentru vremurile noastre, el scrie: În politica americană jocul) este și mai evident. Cu mult înainte ca sistemul bipartid să se fi redus la două echipe gigantice ale căror diferențe politice erau greu sesizabile pentru un străin, campania electorală din America s-a transformat într-un fel de sport național. Cu remarcabila sa cuprindere istorică, Homo Ludens definește jocul pentru generațiile viitoare.
O prezentare fascinantă a omului jucător și a contribuției jocului la civilizație. Harper s.
Scriitor cu o inteligență ascuțită și puternică, ajutat de un dar de exprimare și expunere foarte rar întâlnit, Huizinga adună și interpretează unul dintre cele mai fundamentale elemente ale culturii umane: instinctul pentru joc. Citind acest volum, cineva descoperă brusc cât de profund sunt hrănite de instinctul de joc realizările în drept, știință, sărăcie, război, filosofie și în artă. Roger Caillois, editor al revistei Diogenes".
