Idealismul ca modernism: variații hegeliene

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază profunzimea filosofică a lucrării lui Pippin despre idealismul german și angajamentul său față de ideile lui Leo Strauss privind dreptul natural. Autorul critică tendințele egalitariste ale modernității și explorează implicațiile gândirii filosofice asupra politicii și societății contemporane. În timp ce laudă cartea pentru conținutul care îndeamnă la reflecție, recenziile semnalează, de asemenea, anumite deficiențe în specificitatea analizei lui Pippin cu privire la conceptul de „natură” în filosofia lui Strauss.

Cartea oferă o analiză solidă a filosofiei idealiste germane, în special în ceea ce privește modul în care aceasta se raportează la problemele contemporane ale naturii și politicii. Ea se angajează riguros cu moștenirea filosofică a lui Strauss și încurajează gândirea critică cu privire la egalitarismul și structurile politice moderne. Lucrarea este considerată o contribuție importantă la înțelegerea relației dintre idealismul german și gândirea politică modernă.

Unii recenzenți consideră că analiza lui Pippin nu are suficientă specificitate în ceea ce privește conceptul de „natură” al lui Strauss, sugerând că ar putea fi mai profundă. În plus, există îngrijorări cu privire la faptul că accentul cărții poate deveni uneori prea îngust, putând neglija unele dintre temele mai ample prezente în idealismul german în favoarea unei examinări detaliate a lui Strauss.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Idealism as Modernism: Hegelian Variations

Conținutul cărții:

Robert Pippin contestă multe caracterizări tradiționale ale caracterului distinctiv al filosofiei moderne.

În locul acestora, el apără afirmațiile despre agenție, libertate, viața etică și modernitatea însăși, toate acestea fiind centrale pentru tradiția filosofică idealistă germană și, în special, pentru scrierile lui Hegel. După ce a luat în considerare versiunea hegeliană a acestor probleme, autorul explorează alte relatări, așa cum se găsesc în Habermas, Strauss, Blumenberg, Nietzsche și Heidegger.