Idealismul lui Hegel: Satisfacțiile conștiinței de sine

Recenzii ale cititorilor

Lucrarea lui Robert Pippin „Idealismul lui Hegel: The Satisfactions of Self-Consciousness” este recunoscută ca o contribuție academică semnificativă la cercetarea hegeliană, concentrându-se pe continuitatea dintre Hegel și Kant. Deși lăudată pentru intuițiile, claritatea și minuțiozitatea sa, cartea s-a confruntat și cu critici pentru prezentarea sa complexă și pentru necesitatea unor cunoștințe filosofice prealabile pentru a înțelege pe deplin argumentele sale. Cititorii remarcă faptul că se adresează în primul rând cadrelor universitare și celor cu o bună cunoaștere a filosofiei.

⬤ Contribuție importantă la erudiția hegeliană care subliniază continuitatea cu Kant.
⬤ Teză strălucită care corectează concepții greșite comune despre gândirea lui Hegel.
⬤ Stil de scriere clar și organizat, care face ideile complexe mai accesibile.
⬤ Explicații detaliate ale filozofiei lui Hegel care pun la îndoială interpretările înșelătoare.
⬤ Bine documentat, cu o bază academică solidă.

⬤ Scrisă pentru un public academic, ceea ce o face mai puțin accesibilă cititorilor ocazionali.
⬤ Necesită cunoștințe aprofundate despre Kant și idealismul german pentru o înțelegere adecvată.
⬤ Unele propoziții sunt prea complexe și greu de urmărit.
⬤ Edițiile tipărite au probleme cu calitatea textului și navigarea, în special în formatele e-reader.
⬤ Lipsește luarea în considerare a altor influențe istorice importante asupra lui Hegel, în afară de Kant.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hegel's Idealism: The Satisfactions of Self-Consciousness

Conținutul cărții:

Aceasta este cea mai importantă carte despre Hegel apărută în ultimii zece ani.

Autorul oferă o interpretare complet nouă a idealismului lui Hegel, care se concentrează pe însușirea și dezvoltarea de către Hegel a proiectului teoretic al lui Kant. Hegel nu este prezentat nici ca un metafizician precritic, nici ca un teoretician social, ci ca un filosof critic ale cărui dezacorduri cu Kant, în special în problema intuițiilor, îmbogățesc argumentele idealiste împotriva empirismului, realismului și naturalismului.

În fața respingerii idealismului absolut ca fiind fie neinteligibil, fie neplauzibil, Pippin explică și apără o prezentare originală a bazei filosofice a afirmațiilor lui Hegel despre natura istorică și socială a conștiinței de sine și a cunoașterii în sine.