Ideea creștină de om

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare concisă a ideii creștine de om și a eticii virtuții, folosind în mod proeminent opera Sfântului Toma de Aquino ca fundament. Ea încurajează cititorii să reflecteze asupra întrebărilor fundamentale cu privire la identitate și scop într-o lume modernă confuză. Textul este descris ca fiind accesibil, provocator și benefic pentru un public larg, inclusiv studenți și tineri adulți.

Cartea este lăudată pentru claritatea, concizia și accesibilitatea sa. Prezintă o introducere bine structurată la virtuțile cardinale și la conceptul creștin de om, ceea ce o face atractivă pentru cititorii de toate vârstele. Mulți recenzenți notează potențialul său de a stimula gândirea critică cu privire la viață și scop, și este recomandată pentru a fi împărtășită cu familia și prietenii.

Unii cititori pot găsi provocatoare nevoia de a încetini și de a contempla materialul, sugerând că ar putea fi densă pentru o lectură rapidă. Nu sunt menționate recenzii negative semnificative, dar complexitatea unor idei ar putea copleși publicul mai puțin familiarizat.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Christian Idea of Man

Conținutul cărții:

În Ideea creștină a omului, Josef Pieper reușește o performanță extraordinară. El recunoaște că oricine introduce tema "virtuții" și a "virtuților" se poate aștepta să fie întâmpinat cu un zâmbet - de diferite nuanțe de condescendență. Apoi procedează la evidențierea "prudenței" ca fiind virtutea fundamentală pe care se bazează celelalte virtuți cardinale. Definind-o, el renunță la conotațiile superficiale care au degradat-o în epoca modernă. În mod similar, el reușește să o dezbrace de orice urmă de "moralism", care, într-o mare măsură, s-a identificat cu ideea creștină de virtute și a făcut-o să cadă în dizgrație generală.

Pentru Pieper, prudența se bazează în mod fundamental pe o percepție clară a realității - a lucrurilor așa cum sunt ele - iar persoana prudentă este cea care acționează în conformitate cu această percepție. Ea nu are nimic de-a face cu a ști cum să eviți deciziile care ar putea fi în dezavantajul cuiva. În mod similar, dreptatea, care se bazează pe prudență, implică acționarea față de alte persoane în conformitate cu percepția proprie asupra adevărului circumstanțelor - din nou, o percepție a lucrurilor "așa cum sunt ele". Aceasta nu este o referire la vreun "status quo", ci la realitatea așa cum a fost constituită de Creator.

Referindu-se la curaj (fortitude), Pieper discută despre depășirea fricii. Aceasta nu implică a nu avea frică, ci, tocmai, a o depăși. În ceea ce privește frica fundamentală de moarte, Pieper respinge abordările care susțin că nu este nimic de temut în moarte. Dimpotrivă, există totul de care să ne temem în moarte: este vorba despre problema posibilei anihilări absolute Aici Pieper introduce luarea în considerare a virtuților „teologice” ale credinței, speranței și iubirii carității). Atunci când se confruntă cu problema posibilei anihilări, credința creștinului este primordială. Credința în Dumnezeu îi permite să înfrunte pericolul și să depășească chiar și cea mai radicală teamă - prin speranța în Dumnezeu.

Dragostea sa față de Dumnezeu nu șterge frica, ci îi dă curaj.

Moderația este văzută ca ultima în ierarhia virtuților cardinale. Prin manifestarea sa, în gândirea creștină recentă, cu castitatea și abstinența, ea a devenit în mentalul creștin cea mai proeminentă caracteristică a ideii creștine de om și cea care domina orice altceva. Ea a fost redusă la statutul celei mai private dintre virtuți și este combinată cu o concepție moralistă a binelui. Analiza lui Pieper asupra moderației arată cum această virtute trebuie regândită, deși, chiar și atunci, ea va rămâne ultima în ierarhia virtuților.