Scolasticismul: Personalități și probleme ale filosofiei medievale

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Josef Pieper oferă o introducere concisă și clară la Epoca scolasticii, detaliind realizările unor savanți proeminenți și mai puțin cunoscuți ai perioadei, discutând în același timp despre integrarea credinței și a rațiunii. Cartea este recunoscută pentru accesibilitatea sa și analiza pătrunzătoare, servind ca un punct de plecare solid pentru înțelegerea filosofiei medievale.

Cartea este bine scrisă, clară și concisă, ceea ce o face o introducere accesibilă în scolastică. Ea respectă contribuțiile diferiților cercetători, inclusiv ale figurilor mai puțin cunoscute, și transmite cu succes semnificația perioadei. Mulți cititori au găsit-o atractivă și suficient de valoroasă pentru a explora mai multe lucrări ale lui Pieper.

Cartea nu oferă un studiu amănunțit al scrierilor scolastice și nici nu aprofundează problemele filosofice. Unii cititori au remarcat că aceasta servește mai degrabă ca o introducere generală decât ca o analiză exhaustivă.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Scholasticism: Personalities and Problems of Medieval Philosophy

Conținutul cărții:

Nu poate fi găsit un ghid mai bun decât Josef Pieper pentru perioada de o mie de ani numită Evul Mediu. În acest uimitor tur al lumii medievale, el trece cu ușurință înainte și înapoi între figurile și doctrinele care au făcut ca filosofia medievală să fie unică în gândirea occidentală. După ce reflectă asupra implicațiilor invidioase ale sintagmei "Evul Mediu", Pieper trece la personalitatea fascinantă a lui Boethius, a cărui contribuție la literatura închisorilor, Consolarea filosofiei, este a doua după Biblie ca număr de copii manuscrise. Figurile neoplatonice - Dionysius și Eriugena - sunt prilej pentru o discuție despre teologia negativă. Tratarea dovezii lui Anselm de Canterbury privind existența lui Dumnezeu implică voci ulterioare, de exemplu, Kant. Ca și alți istorici, Pieper este îndrăgostit de secolul al XII-lea, care este în mod regulat eclipsat de relatările despre secolul al XIII-lea. Pieper le face dreptate ambelor. Relatarea sa despre rivalitatea dintre Petru Abelard și Bernard de Clairvaux este magistrală și nici nu reușește să îi acorde lui Ioan de Salisbury spațiul pe care îl merită.

Relatarea este întreruptă de înlocuirea treptată a sintezei dintre credință și rațiune care fusese realizată în Evul Mediu timpuriu cu una nouă care se folosea de Aristotel. Pieper face o descriere amănunțită și plină de viață a luptei dintre aristotelieni și antiaristotelieni, precum și a celebrelor condamnări care au pus în pericol efortul Sfântului Toma de Aquino. Dar Summa theologiae este considerată de Pieper drept realizarea unică a perioadei.

Dacă secolele timpurii, perioada medievală, pot fi văzute ca evoluând spre cea de-a treisprezecea și spre realizarea unică a lui Toma, secolele următoare au văzut declinul scolasticii șiapariția vestitorilor filosofiei moderne.

Cartea se încheie cu gândurile lui Pieper privind semnificația filosofică și teologică permanentă a scolasticii și a Evului Mediu. Încă o dată, purtându-și cu ușurință învățătura, scriind cu o claritate care încântă, Josef Pieper a luat terenul de la relatări mai stufoase și mai extinse.