Historical Imagination
Imaginația istorică examinează pragul dintre ceea ce istoricii consideră a fi o istorie corectă, lipsită de imaginație, și practica defectuoasă a imaginației excesive, întrebându-se unde se situează granița dintre cele două și care sunt limitele imaginației permise istoricului.
Folosim termenul "imaginație" pentru a ne referi la o abilitate mentală care cuprinde două sarcini diferite: reconstruirea unor părți ale lumii experimentate anterior și crearea de noi obiecte și experiențe fără nicio legătură directă cu lumea reală. În istorie, imaginația înseamnă utilizarea ochiului minții pentru a imagina atât realul, cât și inactualul în același timp. Toate lucrările istorice utilizează cel puțin o anumită imaginație creatoare, dar un exces este considerat "prea mult". În ce circumstanțe li se permite istoricilor să treacă această graniță a imaginației creative și cât de departe pot merge? Susținând teoria cu exemple relatabile, Staley arată cum lucrările istorice sunt o combinație complexă de imaginație mimetică și creativă și oferă o euristică pentru evaluarea acestui raport în orice lucrare de istorie.
Stabilind concepte teoretice complexe într-un mod accesibil și ușor de înțeles și încurajând cititorul să ia în considerare atât natura, cât și limitele imaginației istorice, acesta este un volum ideal pentru studenții și cercetătorii filosofiei istoriei.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)