Imnuri către noapte și cântece spirituale

Recenzii ale cititorilor

Cartea este apreciată pentru conținutul său poetic și pentru formatul bilingv, dar există probleme notabile în ceea ce privește calitatea tipăririi și aspectul care diminuează experiența generală de lectură.

Poezie excelentă, format bilingv (germană-engleză), conținut interesant, ediție bună a unui mare poet.

Eroare de tipărire cu text prea aproape de legătorie, aspect slab cu limba germană și engleză care nu sunt alăturate, reclame și fotografii nepotrivite, iar unele ediții nu sunt produse profesional.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hymns to the Night and Spiritual Songs

Conținutul cărții:

NOVALIS: IMNURI CĂTRE NOAPTE.

O nouă ediție a Hymns To the Night, and Spiritual Songs de Novalis, tradusă de George Macdonald, cu o introducere și note de Carol Appleby.

Include textul în limba germană.

Novalis (Friedrich von Hardenberg, 1772-1801) este cel mai mistic dintre poeții romantici germani. Este în același timp cel mai tipic și cel mai neobișnuit dintre scriitorii romantici germani, de fapt, dintre toți poeții romantici. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Imnuri către noapte, a fost publicată în 1800.

Novalis este extrem de idealist, mult mai mult decât Johann Wolfgang von Goethe sau Heinrich Heine. A murit tânăr, ceea ce face din el, la fel ca Percy Shelley și John Keats, un fel de erou (sau martir). Nu a scris la fel de mult ca Shelley, dar opera sa, ca și cea a lui Keats sau Arthur Rimbaud, promite mult. Pentru Michael Hamburger, opera lui Novalis este aproape în totalitate idealistă:

Filosofia lui Novalis nu este deci mistică, ci utopică. Acesta este motivul pentru care operele sale imaginative sunt aproape complet lipsite de conflict. Ele sunt o idilă perpetuă.

Este adevărat, opera lui Novalis este extrem de idealistă și utopică. Dar este, de asemenea, mistică, deoarece se îndreaptă spre invizibil, nevăzut și necunoscut, și își propune să atingă acel tărâm extatic (Novalis este cel mai evident mistic dintre poeții romantici germani, dar H lderlin, Goethe și Heine nu sunt mai puțin mistici). Novalis a scris:

Sensul poeziei are multe în comun cu cel al misticismului. Este simțul particularului, personal, necunoscut, misterios, pentru ceea ce trebuie revelat, necesar-accidental. Reprezintă nereprezentabilul. Vede invizibilul, simte ceea ce nu se simte etc... Simțul poeziei are o relație strânsă cu simțul augurului și cu simțul religios, cu simțul profeției în general.

Glyn Hughes remarcă despre Novalis: "Interesul permanent în lectura operelor lui Novalis este sentimentul contactului cu o minte de o intensitate vizionară și de un angajament total. Reușita poetică constă în sclipirile de moment ale realității ideale: ceea ce, în alte contexte, ar trebui să numim epifanii. (61)