Împărăția și grădina

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o discuție convingătoare asupra conceptului Grădinii Edenului prin prisma perspectivelor diferiților teologi, criticând în special viziunea lui Augustin asupra păcatului originar și propunând o interpretare mai optimistă a naturii umane și a paradisului.

⬤ Scriere clară și directă
⬤ explorare captivantă a temelor teologice cu accent pe răscumpărare și natura umană
⬤ prezintă teologi mai puțin cunoscuți, precum Eriugena
⬤ încurajează cititorii să ia în considerare un „paradis din această lume” care poate fi urmărit.

Poate fi o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu Dante, deoarece părți ale cărții despre el ar putea fi mai puțin accesibile; unii cititori s-ar putea simți subcalificați pentru a evalua argumentele teologice din cauza lipsei de cunoștințe de bază.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kingdom and the Garden

Conținutul cărții:

Într-un tur de forță de reinterpretare a tradiției creștine, Agamben arată că Grădina Edenului a servit întotdeauna ca un simbol pentru adevărata natură a umanității.

Ce s-a întâmplat cu paradisul după ce Adam și Eva au fost expulzați? Întrebarea poate părea o chichiță teologică sau chiar o glumă, dar în Regatul și grădina, Giorgio Agamben o folosește ca punct de plecare pentru o cercetare a naturii umane și a perspectivelor de transformare politică. Într-un tur de forță de reinterpretare a tradiției creștine, Agamben arată că Grădina Edenului a servit întotdeauna drept simbol al adevăratei naturi a umanității. În timp ce teologii anteriori considerau expulzarea ca fiind temporară, doctrina lui Augustin despre păcatul originar o face permanentă, reimaginând umanitatea ca fiind creatura paradoxală care a fost complet înstrăinată de propria sa natură. Din această perspectivă, nu poate exista nicio întoarcere în paradis, ci doar speranța regatului mesianic. Cu toate acestea, au existat întotdeauna gânditori care s-au revoltat împotriva acestei idei, iar Agamben evidențiază două exemple majore. Primul este filosoful medieval timpuriu John Scotus Eriugena, care a pledat pentru o unitate radicală a umanității cu toate ființele vii. Al doilea este Dante, a cărui viziune a paradisului terestru indică posibilitatea unei fericiri umane autentice în această lume.

În locul regatului mesianic, care a oferit modelul pentru mișcările revoluționare moderne, Agamben susține că ar trebui să ne punem speranțele pentru schimbarea politică într-o întoarcere la origini, prin revendicarea paradisului terestru.