Starea de excepție

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Giorgio Agamben „State of Exception” explorează conceptul de puteri de urgență și implicațiile acestora în teoria juridică și politică, în special în contextul provocărilor contemporane, cum ar fi războiul împotriva terorismului. Cartea este considerată esențială pentru înțelegerea autorității guvernamentale în perioade de criză, făcând legătura între exemplele istorice și practicile moderne. Deși a fost lăudată pentru analiza sa pătrunzătoare și scrierea articulată, mai mulți recenzenți au remarcat probleme precum complexitatea conținutului, calitatea traducerii și erorile de tipărire.

⬤ Bine scrisă și captivantă, făcând accesibil un subiect complex.
⬤ Oferă o analiză istorică și juridică aprofundată a stării de excepție.
⬤ Relevanță contemporană, inspirând o gândire critică cu privire la guvernarea modernă și libertățile civile.
⬤ Oferă o perspectivă asupra dinamicii puterii în democrațiile occidentale.
⬤ O resursă valoroasă pentru discuțiile privind drepturile omului și filosofia politică.

⬤ Unii cititori au considerat textul dificil și dens, necesitând un efort semnificativ pentru a-l înțelege.
⬤ În exemplarele tipărite au fost semnalate probleme legate de controlul calității, cum ar fi secțiuni repetate și pagini lipsă.
⬤ Anumite traduceri au fost criticate pentru lipsa de claritate sau profunzime, făcând textul mai greu de abordat.
⬤ Explorarea limitată a structurilor instituționale și a aspectelor legate de științele politice a fost remarcată ca o lacună în analiza lui Agamben.

(pe baza a 35 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

State of Exception

Conținutul cărții:

La două luni după atacurile de la 11 septembrie 2001, administrația Bush, în mijlocul a ceea ce a perceput a fi o stare de urgență, a autorizat detenția pe termen nelimitat a non-cetățenilor suspectați de activități teroriste și judecarea lor ulterioară de către o comisie militară. Aici, distinsul filosof italian Giorgio Agamben se folosește de astfel de circumstanțe pentru a susține că această extindere neobișnuită a puterii, sau "stare de excepție", a fost din punct de vedere istoric o strategie subexaminată și puternică care are potențialul de a transforma democrațiile în state totalitare.

Continuarea cărții lui Agamben Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life, State of Exception este prima carte care teoretizează statul de excepție în context istoric și filosofic. În opinia lui Agamben, majoritatea specialiștilor în drept și a factorilor de decizie politică din Europa, precum și din Statele Unite, au respins în mod greșit necesitatea unei astfel de teorii, susținând în schimb că starea de excepție este o chestiune pragmatică. Agamben susține aici că starea de excepție, care trebuia să fie o măsură provizorie, a devenit în cursul secolului al XX-lea o paradigmă normală de guvernare. Scriind nimic mai puțin decât istoria stării de excepție în diferitele sale contexte naționale din Europa de Vest și Statele Unite, Agamben folosește ca suport pentru reflecțiile sale lucrările lui Carl Schmitt, precum și pe cele ale lui Derrida, Benjamin și Arendt.

În această carte de mare actualitate, Agamben ajunge în cele din urmă la idei originale despre viitorul democrației și aruncă o lumină nouă asupra relației ascunse care leagă legea de violență.