Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Îngerul foamei, tradus din lucrarea germană Atemschaukel a Hertei Müller, este un roman emoționant care explorează experiențele germanilor transilvăneni în lagărele sovietice de muncă forțată după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin perspectiva protagonistului, Leo Auberg, romanul examinează teme precum supraviețuirea, foametea și condiția umană în fața adversității extreme. Scriitura îmbină imaginile poetice cu realitatea crudă, creând o experiență de lectură puternică, dar uneori tulburătoare.
Avantaje:Cartea este frumos scrisă, cu un limbaj poetic și imagini vii care surprind în mod sugestiv realitățile dure ale vieții într-un lagăr de muncă forțată. Cartea oferă o perspectivă unică asupra greutăților cu care se confruntă persoane nevinovate într-o perioadă istorică tumultoasă, iar portretul psihologic al suferinței și al supraviețuirii este deopotrivă sensibil și pătrunzător. Mulți cititori apreciază profunzimea personajelor și explorarea naturii umane în condiții extreme.
Dezavantaje:Romanul poate fi destul de deprimant și nu are o structură tradițională a intrigii, ceea ce îi poate îndepărta pe unii cititori. Unii îl consideră excesiv de sumbru, cu teme repetitive despre înfometare și disperare, care s-ar putea să nu placă tuturor. Câțiva recenzenți au considerat că vocea narativă nu era credibilă sau captivantă și au existat critici cu privire la listele și descrierile aparent nesfârșite care ar putea face experiența lecturii plictisitoare.
(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Hunger Angel
Conținutul cărții:
Un nou roman magistral al laureatului Premiului Nobel 2009, aclamat pentru descrierea peisajului celor deposedați cu concentrarea poeziei și franchețea prozei (Comitetul Premiului Nobel)
Era o dimineață geroasă în ianuarie 1945 când patrula a venit după Leo Auberg, în vârstă de șaptesprezece ani, pentru a-l deporta într-un lagăr din Uniunea Sovietică. Leo avea să-și petreacă următorii cinci ani într-o uzină de prelucrare a cocsului, lovind cărbune, transportând cărămizi, amestecând mortar și luptându-se cu implacabilul calcul al foamei care guverna colonia de muncă: o lopată de cărbune valora un gram de pâine.
În Îngerul foamei, Herta M ller, laureată a Premiului Nobel, apelează la combinația sa unică de intensitate poetică și precizie lipsită de pasiune pentru a evoca lumea distorsionată a lagărului de muncă în toată absurditatea sa fizică și morală. Ea i-a oferit lui Leo limbajul pentru a exprima inexprimabilul, în timp ce foamea îi ascute simțurile într-o acuitate care este deopotrivă halucinantă și profundă. În fiecare scenă dezorientantă, cele mai obișnuite obiecte capătă o tandrețe emoționantă pe măsură ce capătă un nou scop - o cutie de gramofon servește drept valiză, o batistă devine un talisman, o bucată enormă de țeavă funcționează ca un loc de întâlnire pentru îndrăgostiți. Inima este redusă la o pompă, respirația este mecanizată în ritmul unei lopeți, iar cărbunele, nisipul și zăpada au o voință proprie. Foamea devine un înger insațiabil care bântuie tabăra, dar și un partener de sparring cu mâinile goale, care îi aplică lovituri care îl fac pe Leo să simtă cea mai crudă legătură cu viața.
M ller a distilat lupta lui Leo în cuvinte de o intensitate uluitoare, care ne poartă într-o călătorie mult dincolo de Gulag și în adâncurile sufletului unui om.
