Întoarcerea morților: Fantome, strămoși și vălul transparent al minții păgâne

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează aspectele istorice și folclorice ale revanșilor și credințelor strigoilor în Europa medievală, prezentate prin prisma unui fost profesor de studii medievale. În timp ce oferă o aprofundare a obiceiurilor, ritualurilor și credințelor culturale legate de morți, cartea se remarcă prin abordarea sa academică și rigoarea istorică.

⬤ Bine documentată și detaliată, oferind o perspectivă unică asupra credințelor medievale despre strigoi.
⬤ Stil de scriere accesibil, care face ca subiectele complexe să fie mai ușor de înțeles.
⬤ Acoperă o varietate de culturi vest-europene, în primul rând nordice, îmbogățind cunoștințele cititorului despre folclor.
⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra revanșilor care este adesea trecută cu vederea în alte literaturi.
⬤ Contribuție unică la domeniul studiilor păgâne prin clarificarea concepțiilor greșite și prezentarea practicilor autentice.

⬤ Unii cititori consideră cartea repetitivă și seacă, ceea ce poate descuraja implicarea.
⬤ O mare dependență de textele istorice poate face ca unele părți ale cărții să pară dezarticulate sau prea academice.
⬤ Anumite secțiuni pot fi dificile din cauza limbajului academic și a complexității subiectului.
⬤ Nu este ideală pentru cititorii care caută o explorare mai ocazională sau generală a temelor fantomatice sau a comunicării spirituale.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Return of the Dead: Ghosts, Ancestors, and the Transparent Veil of the Pagan Mind

Conținutul cărții:

Modul în care poveștile cu fantome din epoca păgână dezvăluie uniunea perfectă dintre lumea celor vii și viața de apoi.

- Demonstrează modul în care creștinismul medieval a transformat fantoma mai corporală întâlnită în culturile păgâne cu forma fără trup cunoscută astăzi.

- Explică modul în care morții care se întorceau erau văzuți în trecut fie ca scandalagii, fie ca garanți ai ordinii sociale.

Granița impermeabilă pe care lumea modernă o vede existând între lumea celor vii și viața de apoi nu era vizibilă pentru strămoșii noștri. Morții puteau - și chiar o făceau - să treacă dincolo și înapoi după bunul plac. Mintea păgână nu se temea de moarte, dar unii dintre morți erau cu siguranță de temut: cei care nu reușeau să treacă liniștiți în viața de apoi, dar rămâneau de această parte pentru a îndrepta un rău care li se întâmplase personal sau pentru a se asigura că legea promovată de strămoși era respectată. Dar aceste persoane decedate erau departe de ectoplasma amorfă care apare în poveștile moderne cu fantome. Acești vizitatori de dincolo de mormânt - cunoscuți sub numele de revenanți - dormeau, mâncau și luptau ca oamenii, chiar și atunci când, precum Klaufi din Saga Svarfdaela, își purtau capul în brațe.

Răzbunătorii făceau parte din cultul strămoșilor răspândit în lumea păgână și încă practicat în culturile indigene precum Fang și Kota din Africa ecuatorială, printre altele. Biserica, dornică să înlocuiască această credință familială cu propria sa credință, a pus la cale transformarea revanșei corporale în fantoma fără trup a timpurilor moderne, care ar putea fi ușor înlăturată ca un produs al imaginației sau opera diavolului. Terenurile sfințite ale cimitirului bisericii au înlocuit mormintele de la ferma familiei, unde strămoșii rămâneau ca parte integrantă a comunității vii. Acest exil în cimitirul oficial, în mod ironic, a contribuit la marea pierdere a sacrului care caracterizează lumea modernă.