Istoria ciumei din Londra

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare detaliată a Marii Ciume din 1665-1666 din Londra, amestecând anecdote istorice cu elemente fictive pentru a transmite experiența umană din timpul epidemiei. Cititorii consideră că explorarea răspunsurilor umane la boală este relativă, făcând paralele cu vremurile contemporane, în special cu pandemia Covid-19. Cu toate acestea, limbajul dens al cărții și lipsa unui scenariu clar pot descuraja cititorii ocazionali. În timp ce unii îi apreciază minuțiozitatea și perspectivele istorice, alții îi critică caracterul repetitiv și inexactitățile percepute.

⬤ Explorare captivantă și informativă a Marii Ciume, adaptabilă publicului modern.
⬤ Oferă un context istoric bogat și experiențe zilnice detaliate din acea perioadă.
⬤ Îmbinare unică de realitate și ficțiune pentru a transmite experiența umană.
⬤ Oferă informații fascinante despre reacțiile la epidemie și dinamica societății.

⬤ Limbajul dens și arhaic poate fi deranjant pentru cititorii moderni.
⬤ Unii consideră că structura este incoerentă, fără o intrigă clară.
⬤ Conținutul repetitiv și tangențele pot face experiența lecturii plictisitoare.
⬤ Întrebări cu privire la acuratețea unor exemple istorice prezentate.

(pe baza a 95 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

History of the Plague in London

Conținutul cărții:

A Journal of the Plague Year este o carte de Daniel Defoe, publicată pentru prima dată în martie 1722. Este o relatare a experiențelor unui om din anul 1665, în care ciuma bubonică a lovit orașul Londra în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Marea Ciumă din Londra, ultima epidemie de ciumă din acel oraș. Cartea este relatată oarecum cronologic, deși fără secțiuni sau titluri de capitol și cu digresiuni și repetiții frecvente.

Prezentată ca un martor ocular al evenimentelor de la acea vreme, cartea a fost scrisă în anii imediat anteriori primei publicări a cărții, în martie 1722. Defoe avea doar cinci ani în 1665 când a avut loc Marea Ciumă, iar cartea în sine a fost publicată sub inițialele H. F. și se bazează probabil pe jurnalele unchiului lui Defoe, Henry Foe, care, ca și "H. F.", era un șelar care locuia în cartierul Whitechapel din estul Londrei.

În carte, Defoe face mari eforturi pentru a obține un efect de verosimilitate, identificând cartiere, străzi și chiar case specifice în care au avut loc evenimentele. În plus, oferă tabele cu cifrele victimelor și discută credibilitatea diferitelor relatări și anecdote primite de narator.

Cartea este adesea comparată cu relatările reale, contemporane ale ciumei din jurnalul lui Samuel Pepys. Relatarea lui Defoe, care pare să includă multe cercetări, este mult mai sistematică și mai detaliată decât relatarea la persoana întâi a lui Pepys. (wikipedia.org)