Istoria diavolului

Recenzii ale cititorilor

Comentariile utilizatorilor despre carte evidențiază un amestec de apreciere și critică. Mulți cititori apreciază umorul și perspectivele istorice oferite de Defoe, în special în legătură cu natura răului și descrierea diavolului. Alții, însă, consideră că scrierile sunt plictisitoare și nu atrag atenția, ducând la plictiseală. Cartea este remarcată ca fiind ușor de înțeles, ceea ce o face accesibilă pentru discuții și reflecție personală, deși unii o percep ca fiind lipsită de profunzime sau substanță.

Perspective interesante și umor, ușor de citit, provoacă la reflecție, încurajează discuțiile, oferă o descriere unică a diavolului, accesibilă pentru un public modern, îmbunătățește înțelegerea răului.

Unii o consideră plictisitoare și neatractivă, percepută ca fiind lipsită de profunzime sau substanță, criticată ca fiind depășită sau scrisă într-un stil care pare irelevant astăzi, poate fi prea înclinată spre idealurile creștine.

(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The History of the Devil

Conținutul cărții:

Daniel Defoe (c. 1659 - 24 aprilie 1731), născut Daniel Foe, a fost un scriitor, jurnalist și pamfletar englez, care a dobândit o faimă durabilă pentru romanul său Robinson Crusoe. Defoe se remarcă prin faptul că a fost unul dintre primii promotori ai romanului, contribuind la popularizarea acestei forme în Marea Britanie, și este chiar considerat de unii drept unul dintre fondatorii romanului englez. Un scriitor prolific și versatil, a scris peste cinci sute de cărți, pamflete și jurnale pe diverse teme (inclusiv politică, crimă, religie, căsătorie, psihologie și supranatural). A fost, de asemenea, un pionier al jurnalismului economic.

Amploarea și particularitățile scrierilor lui Defoe în perioada cuprinsă între căderea conservatorilor în 1714 și publicarea lui Robinson Crusoe în 1719 sunt larg contestate. Defoe comentează tendința de a-i atribui tratate fără autor în Apelul la onoare și justiție (1715), o apărare a rolului său în ministerul conservator al lui Harley (1710-14). Alte lucrări despre care se crede că anticipează cariera sa romanescă includ: The Family Instructor (1715), un manual de conduită de mare succes privind îndatoririle religioase; Minutes of the Negotiations of Monsr. Mesnager (1717), în care îl imită pe Nicolas Mesnager, plenipotențiarul francez care a negociat Tratatul de la Utrecht (1713); și A Continuation of the Letters Writ by a Turkish Spy (1718), o satiră despre politica și religia europeană, pretins scrisă de un musulman din Paris.

Din 1719 până în 1724, Defoe a publicat romanele pentru care este acum faimos (a se vedea mai jos). În ultimul deceniu al vieții sale, a scris și manuale de conduită, printre care Religious Courtship (1722), The Complete English Tradesman (1726) și The New Family Instructor (1727). A publicat o serie de cărți care denunțau destrămarea ordinii sociale, precum The Great Law of Subordination Considered (1724) și Everybody's Business is Nobody's Business (1725), și lucrări despre supranatural, precum The Political History of the Devil (1726), A System of Magick (1726) și An Essay on the History and Reality of Apparitions (1727). Lucrările sale despre călătoriile și comerțul exterior includ A General History of Discoveries and Improvements (1727) și Atlas Maritimus and Commercialis (1728). Poate cea mai mare realizare a sa, alături de romane, este magistrala A tour thro' the Whole Island of Great Britain (1724-27), care a oferit o imagine panoramică a comerțului britanic în ajunul Revoluției industriale.

Daniel Defoe a murit pe 24 aprilie 1731, probabil în timp ce se ascundea de creditorii săi. A fost înmormântat în Bunhill Fields, Londra, unde mormântul său poate fi încă vizitat. Se știe că Daniel Defoe a folosit cel puțin 198 de pseudonime separate în timpul vieții sale de scriitor. (wikipedia.org)