James & Whitehead despre viața după moarte

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Ray Griffin explorează posibilitatea vieții după moarte, prezentând argumente din ambele părți ale dezbaterii și provocând în același timp viziunea științifică dominantă asupra lumii. Cartea încorporează idei filozofice de la Alfred North Whitehead și William James și prezintă dovezi extinse din diverse fenomene, cum ar fi experiențele din apropierea morții și reîncarnarea, prezentând argumente convingătoare pentru continuitatea minții umane post-mortem.

Cartea este profund interesantă și bine documentată, oferind o perspectivă plină de speranță asupra vieții după moarte. Ea oferă o examinare cuprinzătoare a dovezilor din mai multe domenii și prezintă o alternativă coerentă la viziunea științifică modernă asupra lumii. Mulți cititori au găsit-o provocatoare și greu de lăsat din mână, afirmând o bază rațională pentru credința într-o viață după moarte.

Unii cititori pot găsi argumentele filosofice provocatoare sau nu sunt de acord cu interpretările lui Griffin asupra fenomenelor științifice. De asemenea, cartea poate fi considerată densă sau complexă, ceea ce i-ar putea descuraja pe cei care nu sunt versați în filosofie sau în argumentele științifice prezentate.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

James & Whitehead on Life after Death

Conținutul cărții:

Viața după moarte? Este o întrebare la care teologii, oamenii de știință și filosofii au încercat timp de secole să răspundă într-un fel sau altul. O parte face apel la revelația divină, cealaltă parte se bazează pe dualismul minte-corp și limitează ceea ce contează ca dovadă prin negarea întregii game de experiențe umane.

Acum, într-o epocă în care este posibil să se contemple nu doar moartea individuală, ci și moartea speciei, filosoful-teolog David Ray Griffin se pronunță asupra acestui subiect provocator. Folosind lucrările de maturitate ale filosofilor William James și Alfred North Whitehead, Griffin prezintă un argument lucid în favoarea vieții după moarte, care include toate tipurile de experiențe umane, inclusiv experiențele apropiate morții.

El contracarează dualismul minte-corp cu filozofia sa panexperiențială și citează dovezi ale unui univers „bine reglat” pentru viață care sugerează o realitate divină și care nu necesită apeluri la revelație. Rezultatul este o afirmație Jamesian-Whiteheadiană, bazată pe știință, pentru viața după moarte.