Jerzyk

Conținutul cărții:

La 13 noiembrie 1943, Jerzy Feliks Urman (cunoscut sub numele de Jerzyk) s-a sinucis, crezând că a sosit Gestapoul. Avea unsprezece ani și jumătate. El și familia sa se ascundeau în Drohobycz, în timpul ocupației germane a Galiției de Est, în prezent Ucraina de Vest. Cu un an înainte, familia părăsise Stanislawów în urma raziilor și deportărilor brutale ale evreilor.

Părinții, unchiul și bunica băiatului au supraviețuit războiului. În cele două luni dinaintea morții, Jerzyzyk a ținut un jurnal și a făcut însemnări. Anthony Rudolf, vărul de gradul doi al lui Jerzyk, a publicat aceste texte în 1991, într-o traducere realizată după un manuscris dactilografiat de familie al originalului.

Descoperirea recentă a jurnalului lui Sophie Urman, mama lui Jerzyk, l-a determinat pe Rudolf să comande o traducere de Antonia Lloyd-Jones. Aceasta a revizuit, de asemenea, traducerea anterioară a jurnalului lui Jerzyk după ce a comparat manuscrisul tipărit cu manuscrisul original, care se află acum în posesia lui Rudolf.

Editorul a scris noi introduceri și a făcut adnotări ample în încercarea de a clarifica aspecte complexe și tulburătoare. Atragând atenția asupra unor remarci și episoade specifice, el interpretează moartea lui Jerzyk - singurul copil sinucigaș din vasta arhivă de la Yad Vashem - nu doar ca acțiunea tragică a unui copil aflat sub presiune, ci și ca un act nobil și eroic. De asemenea, ținerea unui jurnal, ca în cazul Annei Frank și al altor copii ascunși, a fost o formă de sfidare, un exemplu a ceea ce a ajuns să fie numit rezistență spirituală sau culturală.

Cartea conține, de asemenea, încă două texte scrise de Sophie, mărturii ale tatălui și unchiului lui Jerzyk, hărți și fotografii de familie. Cartea se încheie cu relatarea lui Rudolf despre moartea tragică a lui Mark Rothstein, un alt văr de-al doilea. Mark era cu câteva luni mai tânăr decât Jerzyk când a murit în East End-ul Londrei, pe 27 martie 1945, în ultima zi a bombardamentelor V2.