Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Kamikaze Diaries” oferă o perspectivă asupra gândurilor și vieții tinerilor piloți japonezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial prin intermediul jurnalelor lor, oferind o examinare emoționantă și emoționantă a sacrificiilor lor. Cartea contrastează percepția populară a piloților kamikaze ca războinici fără minte cu trecutul lor educat și cu meditațiile lor filosofice. Deși constituie o resursă valoroasă pentru înțelegerea aspectelor psihologice și sociale ale acestui capitol tragic din istorie, cartea este criticată pentru formatarea sa, stilul academic și unele inexactități faptice.
Avantaje:Oferă o perspectivă emoțională profundă asupra gândurilor tinerilor piloți, evidențiază parcursul educațional al acestor persoane și contrastează percepțiile istorice asupra piloților kamikaze. Jurnalele oferă perspective filosofice și psihologice valoroase.
Dezavantaje:Greu de citit din cauza limbajului academic dens, a introducerilor lungi și a formatării perturbatoare. Conține mai multe discrepanțe factuale și o încredere excesivă într-un număr limitat de extrase din jurnale care nu reprezintă categoria mai largă a piloților kamikaze.
(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Kamikaze Diaries: Reflections of Japanese Student Soldiers
Conținutul cărții:
„Am încercat să trăim cu o intensitate de 120%, în loc să așteptăm moartea. Am citit și am tot citit, încercând să înțelegem de ce a trebuit să murim la 20 de ani. Simțeam că ceasul ticăie spre moartea noastră, fiecare sunet al ceasului scurtându-ne viața”. Așa scria Irokawa Daikichi, unul dintre numeroșii piloți kamikaze, sau tokkotai, care s-au confruntat cu o moarte aproape sigură în operațiunile militare inutile desfășurate de Japonia la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Această istorie emoționantă prezintă jurnalele și corespondența lăsate de membrii tokkotai și de alți studenți soldați japonezi care au pierit în timpul războiului. În afara Japoniei, acești piloți kamikaze au fost considerați fanatici și șovini neînfrânați care și-au sacrificat de bună voie viața pentru împărat. Dar scrierile explorate aici de Emiko Ohnuki-Tierney spun clar și elocvent altceva. Un număr semnificativ de kamikaze au fost studenți care au fost recrutați și forțați să se ofere voluntari pentru această operațiune militară disperată. Acești tineri reprezentau elita intelectuală a Japoniei moderne: pătrunși de cărțile clasice și de operele majore de filosofie, ei și-au luat drept motto „Gândesc, deci exist” de Descartes. După cum arată Ohnuki-Tierney, în jurnalele și corespondența lor, acești studenți soldați au scris solilocvii lungi și adesea sfâșietoare, în care și-au vărsat angoasa și teama, și-au exprimat ambivalența profundă față de război și au articulat opoziția profundă față de imperialismul națiunii lor.
O corecție salutară la numeroasele caricaturi ale kamikaze, această lucrare emoționantă va fi esențială pentru oricine este interesat de istoria Japoniei și a celui de-al Doilea Război Mondial.
