Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Rice as Self” de Emiko Ohnuki-Tierney explorează relația complexă dintre poporul japonez și orez, examinând atât simbolismul cultural, cât și realitățile practice ale consumului și agriculturii orezului în Japonia. Cartea pune la îndoială presupunerile comune cu privire la rolul orezului în societatea japoneză și evidențiază paradoxurile dintre semnificația acestuia și utilizarea sa reală.
Avantaje:Cartea oferă o analiză provocatoare a importanței simbolice a orezului în cultura japoneză, demontând mituri și explorând în același timp semnificațiile profunde asociate cu orezul. Autorul prezintă un punct de vedere nuanțat care încurajează cititorii să reconsidere noțiunile simpliste despre „caracterul japonez” și oferă o perspectivă valoroasă asupra transformărilor moderne ale obiceiurilor alimentare. Cartea este bine documentată și merită o audiență mai largă dincolo de cercurile antropologice.
Dezavantaje:Unele părți ale cărții pot părea dense sau prea academice, ceea ce ar putea îndepărta cititorii ocazionali. În plus, anumite argumente ar putea beneficia de o prezentare mai clară pentru a comunica în mod eficient paradoxurile discutate. Cartea ar putea, de asemenea, să fie lipsită de informații practice pentru cei care doresc o explorare directă a orezului într-un context culinar.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Rice as Self: Japanese Identities Through Time
Conținutul cărții:
Suntem ceea ce mâncăm? Ce dezvăluie mâncarea despre modul în care trăim și cum ne percepem pe noi înșine în raport cu ceilalți? De ce au oamenii un atașament puternic față de propria lor bucătărie și o aversiune față de obiceiurile alimentare ale altora? În această prezentare captivantă a semnificației cruciale pe care orezul o are pentru japonezi, cartea Rice as Self examinează modul în care oamenii folosesc metafora unui aliment principal pentru a se conceptualiza în raport cu alte popoare.
Emiko Ohnuki-Tierney urmărește schimbarea contururilor pe care noțiunea japoneză de sine a luat-o odată cu apariția diferiților alții istorici - chinezi sau occidentali - și arată cum orezul și orezăriile au servit drept vehicul pentru această deliberare. Folosind Japonia drept exemplu, ea propune un nou model intercultural pentru interpretarea sinelui și a celuilalt.
