Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Lacrimi și sfinți” de EM Cioran este apreciată pentru explorarea atentă a sfinților și a temelor filosofice prin intermediul unui stil de scriere aforistic. Cititorii apreciază traducerea lirică și prezentarea fizică de înaltă calitate a cărții, deși opiniile variază în ceea ce privește accesibilitatea și impactul acesteia. Unii utilizatori au evidențiat probleme cu versiunea Kindle, în timp ce mulți o recomandă cititorilor interesați de filosofie, în special celor familiarizați cu existențialismul.
Avantaje:⬤ Stil de scriere aforistic liric și reflexiv, care rezonează cu cititorii.
⬤ Carte broșată de înaltă calitate, cu copertă durabilă și pagini de culoare alb închis, ușor de văzut.
⬤ Traducere excelentă care captează esența operei lui Cioran.
⬤ Explorare captivantă a unor teme complexe legate de sfinți, filosofie și introspecție.
⬤ Recomandată fanilor filosofiei existențialiste.
Dezavantaje:⬤ Probleme de disponibilitate cu versiunea Kindle; este o scanare la rezoluție scăzută cu o formatare problematică.
⬤ Unii cititori pot găsi stilul aforistic al lui Cioran mai puțin atrăgător.
⬤ Cartea poate fi mai potrivită pentru cei deja interesați de filosofia sobră și poate să nu atragă un public general.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Tears and Saints
Conținutul cărții:
La mijlocul anilor 1930, Emil Cioran era deja cunoscut ca lider al unei noi generații de intelectuali români implicați politic. Cercetând o altă carte, mai radicală, Cioran petrecea ore în șir într-o bibliotecă, răsfoind viețile sfinților. Ca un hagiograf modern, Cioran se "visa" "cronicarul căderilor acestor sfinți între cer și pământ, cunoscătorul intim al arderilor din inimile lor, istoricul insomniacilor lui Dumnezeu". Inspirat de cartea lui Nietzsche Dincolo de bine și de rău, Cioran "a căutat originea lacrimilor". El s-a întrebat dacă sfinții ar putea fi "sursele luminii mai bune a lacrimilor".
"Cine poate spune? ", scria el în primul paragraf al acestei cărți, publicată pentru prima dată în România în 1937. "Pentru a fi siguri, lacrimile sunt urma lor. Lacrimile nu au intrat în lume prin sfinți.
Dar fără ei nu am fi știut niciodată că plângem pentru că tânjim după un paradis pierdut". Urmărindu-le urmele, "udându-și tălpile în lacrimile lor", Cioran spera să înțeleagă cum poate o ființă umană să renunțe la a fi umană. Scrisă în stilul aforistic caracteristic lui Cioran, această carte flamboaiantă, îndrăzneață și provocatoare este una dintre cele mai importante - și revelatoare - lucrări ale sale.
Cioran nu se concentrează asupra martirilor sau eroilor, ci asupra misticilor - în special femei - renumiți pentru spiritualitatea lor profundă și cunoașterea intimă a lui Dumnezeu. Creștinismul lor era antiteologic, anti-instituțional și bazat exclusiv pe intuiție și sentimente. Multe dintre ele, precum Ecaterina de Siena, Tereza de Avila și Sfântul Ioan al Crucii, au produs opere clasice ale literaturii mistice.
Dar Cioran celebrează și multe alte figuri minore și neobișnuite.
Urmându-l pe Nietzsche, el se concentrează în mod explicit pe elementul politic ascuns în viețile sfinților. În mâinile sale, însă, faptele lor caritabile sunt mult mai puțin interesante decât setea lor de durere și capacitatea lor la fel de puternică de a o îndura. În spatele suferinței lor și al capacității lor stranii de a renunța la tot prin practici ascetice, Cioran detectează o voință fanatică de putere.
"Ca și Nietzsche, Cioran este un important gânditor religios. Cartea sa împletește Dumnezeu și muzica cu pasiune și lacrimi.... Lacrimi și sfinți ) are un iz înfricoșător de contemporan care face ca această traducere să fie importantă aici și acum." -- Booklist.
