Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Long Reach of the Sixties” de Laura Kalman oferă o analiză cuprinzătoare a evoluției nominalizărilor la Curtea Supremă și a politizării lor crescânde, în special în timpul președințiilor lui Lyndon Johnson și Richard Nixon. Deși a fost lăudată pentru contextul istoric detaliat și perspectivele pătrunzătoare, unii cititori au considerat-o frustrant de stufoasă, ceea ce a diminuat experiența generală de lectură.
Avantaje:O relatare bine scrisă, amănunțită și onestă din punct de vedere intelectual. Oferă o perspectivă profundă asupra evoluției nominalizărilor la Curtea Supremă. Oferă o amplă analiză istorică relevantă pentru problemele contemporane. Evidențiază relația dintre președinți și Curte, subliniind în special rolul lui LBJ și al judecătorului Abe Fortas. Conține viniete ușor de gestionat și este accesibilă pentru cititori.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat proza excesiv de verboasă, cu umplutură inutilă, făcând ca materialul să pară enervant și mai puțin impactant. Capitolele inițiale pot fi lente și pline de cuvinte suplimentare, frustrând unii cititori care caută informații directe.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Long Reach of the Sixties: Lbj, Nixon, and the Making of the Contemporary Supreme Court
Conținutul cărții:
Curtea Warren din anii 1950 și 1960 a fost cea mai liberală din istoria Americii. Cu toate acestea, în doar câțiva ani, noi numiri au redirecționat Curtea într-o direcție mai conservatoare, o tendință care a continuat timp de decenii. Cu toate acestea, chiar și după retragerea lui Warren și schimbarea componenței instanței, Curtea sa a proiectat o umbră care se extinde până în epoca noastră.
În The Long Reach of the Sixties, Laura Kalman se concentrează pe sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, când președinții Johnson și Nixon au încercat să domine Curtea și să-i modifice cursul. Folosindu-se de înregistrările telefonice ale lui Lyndon Johnson și Richard Nixon, publicate recent - și mereu amuzante -, autoarea explică eforturile lor de a modela Curtea prin dorința de a-și proteja președințiile. Luptele ideologice acerbe care au urmat - între ramurile executivă, legislativă și judiciară - au transformat semnificația Curții Warren în memoria americană. În ciuda faptului că deciziile Curții reflectau în general opinia publică, dezbaterea din jur a calcificat imaginea Curții Warren ca fiind activistă și liberală. Căderea jenantă a lui Abe Fortas și campania lui Nixon împotriva judecătorilor liberali au contribuit la transformarea termenului activist al Curții Warren în totem pentru liberali și conservatori deopotrivă.
Teama de un tribunal liberal a schimbat pentru totdeauna procesul de numire, susține Kalman. Bazându-se pe surse din bibliotecile prezidențiale Ford, Reagan, Bush I și Clinton, precum și pe documentele judecătorilor, ea arată cum dorința de a evita o altă Curte Warren a politizat numirile cu un ordin de mărime. Printre altele, în prezent președinții aproape că nu nominalizează niciodată politicieni ca judecători ai Curții Supreme (un alt răspuns la Warren, care fusese guvernator al Californiei). Sofisticat, viu și atent la ironiile istoriei, The Long Reach of the Sixties este o lectură esențială pentru toți studenții Curții moderne și ai istoriei politice a Statelor Unite.
