Lupta mea, Cartea a treia

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Knausgaard „Lupta mea - Cartea a treia” se adâncește în anii copilăriei sale cu un amestec de nostalgie și realism, explorând dinamici familiale complexe, în special relația cu tatăl său. Scrierea evocă reacții emoționale puternice, iar mulți cititori o consideră relatabilă și pătrunzătoare. Cu toate acestea, unii consideră că cartea încetinește în comparație cu volumele anterioare și se luptă cu povestirea captivantă din cauza simplității experiențelor din copilărie.

⬤ Emoționant și relatabil
⬤ Evocă sentimente și amintiri puternice.
⬤ Bogat detaliat și bine scris
⬤ lăudat pentru claritatea și simplitatea stilului.
⬤ Oferă o perspectivă psihologică profundă asupra dinamicii familiale, în special în ceea ce privește tatăl și mama autorului.
⬤ Portret captivant al experiențelor din copilărie și al evenimentelor din viața de zi cu zi.
⬤ Narațiune captivantă care lasă o impresie de durată asupra cititorilor.

⬤ Ritm mai lent în comparație cu volumele anterioare, ceea ce îl face să pară uneori plictisitor.
⬤ Unii cititori consideră că accentul pus pe copilăria timpurie este mai puțin convingător decât experiențele adulților.
⬤ Se percepe o lipsă de profunzime și de evenimente semnificative în comparație cu cărțile anterioare.
⬤ Unele momente pot părea deconectate sau rare, afectând implicarea generală.

(pe baza a 163 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Struggle, Book Three

Conținutul cărții:

O familie formată din patru persoane - mamă, tată și doi băieți - se mută pe coasta de sud a Norvegiei, într-o casă nouă pe un teren nou amenajat. Este începutul anilor 1970, iar traiectoria familiei este ascendentă: viitorul pare fără limite. Cu detalii minuțioase, uneori auto-lacrimante, Knausgaard pictează o lume familiară oricui își poate aminti intensitatea și noutatea experienței copilăriei, o lume în care copiii și adulții duc vieți paralele care nu se întâlnesc niciodată. Poate cea mai proustiană din serie, Cartea a treia ne oferă amintirile vii, în tehnicolor, ale copilăriei lui Knausgaard, noua sa înțelegere de sine și natura multistratificată a trecerii timpului, a memoriei și a existenței.

"Desigur, nu-mi amintesc nimic din această perioadă. Este complet imposibil să mă identific cu bebelușul fotografiat de părinții mei; de fapt, acest lucru este atât de dificil încât aproape că pare greșit să folosesc cuvântul "eu" atunci când mă refer la el, întins în baia pentru bebeluși, de exemplu, cu pielea nefiresc de roșie, cu brațele și picioarele întinse și cu fața deformată într-un țipăt al cărui motiv nu și-l mai amintește nimeni... Este acea creatură aceeași cu cea care stă aici, în Malm, scriind aceste rânduri? ".

-din Cartea a treia din Lupta mea.

Mai multe laude pentru Cartea a treia:

"O poveste a copilăriei superb spusă... Knausgaard scrie despre viața de zi cu zi a unui copil cu o curgere și o continuitate care toate se leagă... textul are o atracție gravitațională care atrage cititorul doar mai departe." -- Dag Og Tid (Norvegia)

"O plăcere estetică... Un portret răbdător, cizelat și intens al experienței senzoriale a unui copil. Cartea a treia este un clasic." -- Klassekampen (Norvegia)

"O lectură convingătoare... Knausgaard are un ochi la fel de bun pentru evenimentele mici și mari." -- Aftenposten (Norvegia)

"Un roman captivant... Acest portret al copilăriei derivă cu o lejeritate și o sensibilitate pe care nu mulți i le vor asocia... Nu există nicio îndoială că seria merită urmărită de autor până la capăt." -- Dagens N ringsliv (Norvegia)

"Omul poate scrie și un roman despre o educație solidă, destul de tradițională... O descriere sensibilă și tăioasă a copilăriei în anii '70." -- Adresseavisen (Norvegia)