Lupta pentru viață: Serviciile medicale în campania de la Gallipoli 1915-16

Titlul original:

The Fight for Life: The Medical Services in the Gallipoli Campaign 1915-16

Conținutul cărții:

Această lucrare analizează dezvoltarea serviciilor medicale imediat înainte de Marele Război și implicarea acestora în campania eșuată de la Gallipoli din 1915. Serviciile medicale au fost esențiale pentru întreaga operațiune, însă planificarea implicării lor a fost atât tardivă, cât și insuficientă, iar serviciile medicale au fost criticate în mod considerabil atât în timpul cât și după conflict. Această lucrare urmărește să exploreze etapele reale parcurse în planificarea campaniei și activitatea desfășurată de serviciile medicale în fiecare etapă a campaniei. Activitatea ofițerilor medicali în fiecare etapă a evacuării răniților este analizată împreună cu importanța îngrijirii medicale atât pe navele-spital, cât și în spitalele de bază. La începutul campaniei, victimele au fost în principal răniți în luptă, dar pe măsură ce campania a evoluat, a existat un număr mare de bolnavi din cauza unor boli precum dizenteria și febra enterică. O mare parte din aceste boli au fost cauzate de condițiile sanitare precare, de lipsa apei și de prezența constantă a muștelor. Cauzele bolilor sunt examinate și luate în considerare în lumina lipsei generale de succes a debarcărilor inițiale, care a împiedicat dezvoltarea mai obișnuită a condițiilor sanitare, a taberelor de odihnă și a spitalelor de bază. Dezvoltarea spitalelor de bază este luată în considerare în ceea ce privește numărul tot mai mare de victime sosite de pe câmpul de luptă și dezvoltarea unor astfel de spitale în Egipt și mai târziu în Malta este analizată în detaliu.

Planificarea timpurie a unor astfel de spitale a subestimat numărul victimelor, iar acest lucru a fost, de asemenea, un rezultat direct al lipsei de succes a primei faze a campaniei. Utilizarea navelor-spital pentru transportarea răniților este analizată împreună cu utilizarea mult criticată a transporturilor sau a "navelor negre" în același scop. Aceste nave au fost o verigă vitală în tratamentul răniților și bolnavilor din peninsulă și, în multe cazuri, au fost forțate să acționeze ca stații plutitoare de compensare a răniților, personalul lor tratând mii de răniți, transportând unii la spitalele din Lemnos și Imbros înainte de a se îndrepta spre spitalele de bază din Alexandria, Cairo sau chiar Malta. Importanța îngrijirii medicale pe aceste nave este analizată în detaliu, asistentele luptându-se să facă față în condiții nefavorabile de lipsă de echipament, hrană și, mult prea frecvent, de lipsă de apă. Furtunile de iarnă sunt analizate din punct de vedere medical, deoarece aceste furtuni au adăugat un stres mare unui sistem care lucra pentru a face față victimelor de zi cu zi din peninsulă. Victimele cauzate de viscol aproape că au copleșit un serviciu suprasolicitat. Rolul jucat de serviciile medicale în evacuarea peninsulei este luat în considerare, iar organizarea necesară pentru îndepărtarea victimelor în timpul pregătirii pentru evacuare nu poate fi supraestimată.

În cele din urmă, este prezentată o scurtă analiză a concluziilor Comisiei Dardanelelor în ceea ce privește serviciile medicale.