Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză academică aprofundată a violenței sexualizate și a percepției femeilor în timpul Republicii de la Weimar din Germania. Ea evidențiază misoginismul istoric prin lucrări de artă tulburătoare, oferind o perspectivă unică asupra acestei perioade haotice. Cu toate acestea, poate fi o provocare pentru cititorii ocazionali din cauza naturii sale academice și a concentrării sale.
Avantaje:⬤ O prezentare revelatoare a misoginiei istorice
⬤ bine documentată și cu perspective noi
⬤ utilă pentru înțelegerea contextului cultural al Germaniei de la Weimar
⬤ include opere de artă tulburătoare, dar semnificative
⬤ accesibilă pentru cei interesați de istorie, în ciuda faptului că este academică.
Dezavantaje:⬤ Nu este potrivită pentru cititorii ocazionali
⬤ nu se concentrează pe adevărații lideri ai crimei, precum Kurten și Haarmann
⬤ unii cititori găsesc scrisul plictisitor și incoerent
⬤ argumentele pot părea neconcludente și prea concentrate pe experiențele femeilor în detrimentul unui context mai larg.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Lustmord: Sexual Murder in Weimar Germany
Conținutul cărții:
Într-o carte care confruntă obsesia societății noastre cu violența sexuală, Maria Tatar caută semnificația din spatele uneia dintre cele mai tulburătoare imagini ale culturii occidentale din secolul XX: cadavrul femeii violate. Această imagine este atât de răspândită în pictură, literatură, film și, mai recent, în mass-media, încât rareori ne întrebăm care este miza reprezentării sale. Cu toate acestea, Tatar ne provoacă să luăm în considerare ceea ce se întâmplă - atât din punct de vedere artistic, cât și social - în construcția și circulația scenelor care descriu crima sexuală. Examinând imaginile crimei sexuale ("Lustmord"), ea realizează un studiu fascinant al modului în care arta și crima s-au intersectat în politica sexuală a culturii din Germania de la Weimar până în prezent.
Tatar își concentrează atenția asupra turbulenței politice din Republica de la Weimar, considerată adesea drept locul de naștere al unui modernism avangardist transgresiv, unde abundă reprezentările mutilării sexuale a femeilor. Aici se desfășoară un episod revelator în politica de gen a producției culturale, în care artiștii și scriitorii de sex masculin, care lucrează într-o societate consumată de teama de amenințări externe, văd femeile ca pe niște dușmani care pot fi stăpâniți și stăpâniți prin expresie artistică transcendentă. Tatar nu numai că arată că artiștii bărbați s-au identificat în mod deschis cu criminali sexuali din viața reală - George Grosz a pozat ca Jack Spintecătorul într-o fotografie în care modelul și viitoarea sa soție era ținta cuțitului său - dar dezvăluie și modul în care victimele au fost dezavuate și șterse.
Tatar analizează mai întâi cazuri reale de crimă sexuală care au stârnit un larg interes public în Germania de la Weimar. Ea analizează apoi modul în care reprezentarea femeilor ucise în operele vizuale și literare funcționează ca o strategie de gestionare a anxietăților sociale și sexuale și arată cum violența împotriva femeilor poate fi legată de trauma războiului, de patologiile urbane și de politicile de producție culturală și reproducere biologică.
Explorând relația complexă dintre victimă și agent în cazurile de crimă sexuală, Tatar explică modul în care rolurile au ajuns să fie destabilizate și inversate, transformând autorul faptelor criminale într-o victimă fără apărare a răului seducător. În tot Occidentul de astăzi, crearea unor construcții ideologice similare încă are loc în societăți care abia recent au început să valideze vocile victimelor sale. Cartea Mariei Tătar deschide o discuție importantă pentru cititorii care doresc să înțeleagă forțele din spatele violenței sexuale și portretizarea acesteia în mediile culturale de-a lungul acestui secol.
