Manualul preotului anglican ortodox

Recenzii ale cititorilor

Manualul preotului anglican ortodox este un ghid cuprinzător și bine organizat pentru preoții anglicani, care acoperă o gamă largă de subiecte legate de îndatoririle și serviciile preoțești în cadrul Bisericii Anglicane. Autorul, reverendul Taylor, a oferit actualizări și clarificări care sunt deosebit de valoroase atât pentru clericii activi, cât și pentru cei inactivi. Manualul se remarcă prin accesibilitatea sa și prin includerea traducerilor moderne ale rugăciunilor și riturilor tradiționale. Recenzentul îl consideră atât util, cât și inspirat, în special pentru cei implicați în activitatea ecleziastică sau interesați de practicile religioase ale comuniunii anglicane.

Manualul este cuprinzător, bine documentat și bine organizat, ceea ce îl face o resursă valoroasă pentru preoți. Acesta include traduceri moderne ale Book of Common Prayer din 1928 și actualizări ale procedurilor ecleziastice. Se adresează unui public larg, incluzând atât clerici, cât și laici interesați de practicile anglicane. Recenzentul l-a găsit inspirat și util pentru scriere și aplicare practică.

Manualul este disponibil în prezent doar în format tipărit, nefiind încă disponibil în format digital. Unii cititori îl pot găsi specializat, vizându-i în primul rând pe cei din cadrul tradiției anglicane.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Orthodox Anglican Priest's Manual

Conținutul cărții:

Oficiile pentru bolnavi și muribunzi sunt copilul uitat al Cărții de Rugăciune Comună. Rubrica nu a mai fost actualizată din 1549, dar multe s-au schimbat de atunci.

Oamenii merg la spitale și aziluri de bătrâni în loc să se culce în patul lor. Odată cu creșterea duratei de viață și cu medicina modernă, oamenii trăiesc mai mult și se confruntă adesea cu spitalizări mai multe și mai lungi. Vizita bolnavilor a fost scurtată pentru a reflecta utilizarea într-un spital sau azil de bătrâni în loc de acasă.

Sacramentul rezervat este, de obicei, de preferat atunci când se slujește bolnavilor. Slujba de împărtășanie este destinată utilizării de către capelani și clerul parohial în timpul vizitelor la spitale, cămine de bătrâni și centre de asistență socială.

Ar putea fi folosită și în afara serviciilor de capelanat. Capelanii au constatat că multora dintre cei aflați pe moarte le place să li se citească psalmii, astfel încât a fost inclusă Psaltirea din BCP 1928 (cu excepția Psalmului 23, care este KJV).