Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o istorie a uneia dintre primele fabrici ale lui Marconi, dar suferă de o lipsă de context și acuratețe în ceea ce privește istoria mai largă a tehnologiei fără fir. În timp ce unii cititori o găsesc interesantă și bine scrisă, alții o critică pentru că este prea concentrată pe Marconi și lipsită de profunzime.
Avantaje:⬤ Citibilă și bine scrisă
⬤ oferă o bună istorie a primei fabrici de wireless
⬤ interesantă pentru entuziaștii Marconi.
Dezavantaje:⬤ Lipsită de un context istoric mai larg
⬤ conține inexactități cu privire la istoria wireless
⬤ văzută ca o publicație vanity press cu un focus îngust
⬤ admirația molipsitoare pentru Marconi poate diminua din conținut.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
La sfârșitul anului 1898, noua companie de telegrafie fără fir a lui Guglielmo Marconi avea puțin peste doi ani de existență. Tânărul inginer italian era epuizat de lunile nesfârșite de teste și dezvoltări intense, încercând să demonstreze că sistemul său de comunicare fără fir era o propunere comercială viabilă. Dar Marconi nu avea clienți, iar compania sa se clătina în pragul falimentului. Totuși, Marconi nu era un om obișnuit. El credea în sistemul său și credea că comenzile vor veni și că va trebui să le îndeplinească.
În ianuarie 1899, într-o mișcare curajoasă, poate chiar nesăbuită, a deschis prima fabrică wireless din lume în Chelmsford, angajând 20 de persoane. Pentru o perioadă, noua sa fabrică a fost nevoită să se lupte pentru producția subcontractată, dar în următorii 13 ani, inginerii, tehnicienii și personalul de la Hall Street Works aveau să pună bazele unei noi ere fără fir.
În curând, Hall Street Works va trimite echipamente în Războiul Boerilor, în rebeliunea boxerilor chinezi și va alimenta uriașele stații transatlantice Poldhu și Clifden. În decembrie 1901, împotriva tuturor șanselor, Marconi a reușit să recepționeze un mesaj fără fir trimis peste Oceanul Atlantic, pe o distanță de 2 170 de mile, iar mare parte din echipament a fost construit în Hall Street Works. În ciuda faptului că Marconi și compania sa au devenit faimoși în întreaga lume, era încă o luptă disperată pentru a găsi clienți plătitori pentru noul său sistem "fără fir". La 8 mai 1901, Marina Regală a plasat prima comandă pentru 32 de seturi, care a crescut la 108 seturi până în 1905.
Hall Street Works a furnizat apoi toate echipamentele pentru rețeaua în creștere de stații fără fir de coastă a lui Marconi și a început să echipeze un număr tot mai mare de nave civile. Fabrica a aprovizionat clienți din întreaga lume, inclusiv din Bazinul Amazonului, Hawaii, Congo, Thailanda, Africa de Sud, India, Canada și chiar ambele părți în Războiul Balcanic din 1912. Echipamentul fără fir Marconi fabricat în Hall Street și instalat la bordul navei RMS Titanic a salvat peste 730 de persoane atunci când marea navă s-a pierdut în 1912 și peste 760 de persoane atunci când RMS Lusitania s-a scufundat în mai 1915. Această utilizare de succes a tehnologiei fără fir pentru siguranța pe mare a generat efectiv o piață nouă și vastă pentru echipamentele Marconi.
În același an, Hall Street Works și-a închis oficial porțile, în timp ce uriașa New Street Works a preluat volumul de muncă, iar prima fabrică de telefoane fără fir din lume a căzut în tăcere, în afară de stația sa fără fir de peste drum, care a continuat să tragă cu urechea la flota germană, furnizând informații vitale decodificatorilor de coduri ultrasecreți din camera 40 a Marinei. Acest lucru, precum și toate activitățile desfășurate la Hall Street, au asigurat că Marea Britanie și compania Marconi erau pregătite să facă față cerințelor extreme ale unei lumi aflate acum în război.
