Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Această carte este o colecție de povestiri scurte de Jean Ray, cu accent pe teme întunecate și oculte. În timp ce nuvela din titlu este lăudată pentru scriitura sa puternică și complotul puternic, celelalte povestiri sunt considerate mai subțiri și mai puțin impactante.
Avantaje:Nuvela de deschidere este descrisă ca o poveste strălucitoare, cu o scriitură vie și un final devastator de satisfăcător. Colecția cuprinde povestiri fundamentale în canonul ciudat și este apreciată pentru că aduce ficțiunea lui Ray la un public mai larg.
Dezavantaje:Colecția este considerată subțire, cu doar cinci povestiri. Multe dintre celelalte povestiri sunt descrise mai degrabă ca vignette decât ca narațiuni complet dezvoltate, ceea ce duce la percepția că această colecție este redusă.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Great Nocturnal: Tales of Dread
Conținutul cărții:
Pentru prima dată în limba engleză, colecția care a lansat reputația lui Jean Ray ca maestru belgian al povestirii ciudate
După eșecul comercial al colecției sale de povestiri fantastice Cruise of Shadows (1931), Jean Ray și-a petrecut următorul deceniu scriind și publicând sub alte nume în atmosfera sufocantă a orașului Ghent. Abia în mijlocul celor mai întunecați ani ai ocupației naziste a Belgiei a publicat brusc o serie de cărți sub pseudonimul său anterior. Primul dintre aceste volume a fost The Grand Nocturnal.
Publicată în 1942, colecția, așa cum indică și subtitlul său, este alcătuită din povești despre frică și groază, dar o groază evocată nu de tropii standard ai groazei, ci de ceea ce devenise până atunci marca personală de frică a lui Ray, extrasă dintr-o noțiune specific belgiană a fantasticului care se află alături de banalitatea vieții de zi cu zi. Viața monotonă a unui negustor îmbătrânit se deschide către o a patra dimensiune spirituală (și crimă în serie); un tânăr în stare de ebrietate dintr-o tavernă desenează simboluri criptice și murmură afirmații care evocă o teroare inexplicabilă în rândul unor marinari și, pe măsură ce se trezește, în rândul lui însuși; trei studenți beau K mmel finlandez și supraveghează apartamentul unei femei decedate, așteptând o transmutare oribilă. Cu toate acestea, aceste povești sunt înțesate de un anumit umor mușcător care ține atât de Ambrose Bierce, cât și de Edgar Allan Poe, și se joacă atât cu așteptările cititorului, cât și cu personajele lor.
Jean Ray (1887-1964) este cel mai cunoscut dintre multiplele pseudonime ale lui Raymundus Joannes Maria de Kremer. Denumit alternativ "Poe belgian" și "Jack London flamand", Ray a scris aproximativ 6 500 de texte în timpul vieții sale, fără a include propria sa biografie, care rămâne învăluită în legende și ficțiuni, multe dintre ele create de el însuși. Presupusele sale vieți de contrabandist de alcool pe Rum Row în perioada prohibiției, de călău în Veneția, de gangster în Chicago și de vânător în jungle îndepărtate au acoperit, de fapt, o existență mai prozaică, deși ruinătoare, ca director al unei reviste literare, care a dus la o condamnare la închisoare.
