Masculinizarea medicinei feminine: Creșterea autorității masculine în ginecologia premodernă

Titlul original:

Making Women's Medicine Masculine: The Rise of Male Authority in Pre-Modern Gynaecology

Conținutul cărții:

Making Women's Medicine Masculine contestă convingerea comună conform căreia, înainte de secolul al XVIII-lea, bărbații nu au fost niciodată implicați în niciun aspect al asistenței medicale acordate femeilor în Europa. Utilizând surse care variază de la scrierile celebrei doctorițe din secolul al XII-lea, Trota din Salerno, până la marile tomuri ale medicilor bărbați din Renaștere, și acoperind atât medicina, cât și chirurgia, acest studiu demonstrează că bărbații și-au stabilit încet-încet tot mai multă autoritate în diagnosticarea și prescrierea tratamentelor pentru afecțiunile ginecologice ale femeilor (în special infertilitatea) și chiar anumite afecțiuni obstetricale.

Chiar dacă cunoștințele lor "practice" despre corpul femeii erau limitate de moravurile contemporane, bărbații au putut să își stabilească autoritatea crescândă în această ramură și în toate ramurile medicinei datorită accesului lor mai mare la alfabetizare și la cunoștințele conținute în cărți, fie ele latine sau vernaculare. După cum arată Monica Green, deși lucrările scrise în franceză, olandeză, engleză și italiană se adresau uneori femeilor, totuși chiar și acestea au fost adesea reapropriate de bărbați, atât de practicienii care tratau femei, cât și de profani interesați să afle "secretele" generației.

În timp ce la începutul perioadei femeile erau considerate a avea cunoștințe autoritare despre afecțiunile femeilor (de aici și influența pe scară largă a presupusei autoare "Trotula"), la sfârșitul perioadei a fi femeie nu mai era o calificare automată pentru a înțelege sau a trata afecțiunile care afectau cel mai frecvent sexul feminin - cu implicații ale excluderii femeilor de la producerea de cunoștințe despre propriile corpuri care se extind până în prezent.