Evaluare:
Traducerea modernă a „Meditațiilor lui Marcus Aurelius” prezintă înțelepciunea atemporală a filosofiei stoice într-o manieră relatabilă și accesibilă. Cititorii apreciază claritatea și simplitatea limbajului, care păstrează intuițiile profunde ale lui Aurelius, făcându-le în același timp relevante pentru provocările contemporane. Cartea este considerată o resursă valoroasă pentru autodepășire, reziliență și pace interioară, inspirându-i pe mulți să adopte o mentalitate stoică în viața lor de zi cu zi.
Avantaje:⬤ Limbajul clar și modernizat o face accesibilă cititorilor contemporani.
⬤ Păstrează profunzimea și spiritul gândurilor originale ale lui Marcus Aurelius.
⬤ Oferă îndrumări practice privind reziliența, virtutea și auto-disciplina.
⬤ Încurajează reflecția personală și înțelegerea filosofiei stoice.
⬤ Vine îmbogățită cu adnotări istorice și ilustrații, îmbunătățind experiența de lectură.
⬤ Unii cititori se așteptau la o modernizare mai amplă a conținutului.
⬤ Absența meditațiilor numerotate îi poate deruta pe cei familiarizați cu alte ediții.
⬤ Câțiva recenzenți nu au considerat că această carte le schimbă viața, în ciuda perspectivelor sale interesante.
(pe baza a 201 recenzii ale cititorilor)
Meditations
"Priviți în permanență universul ca pe o singură ființă vie, având o singură substanță și un singur suflet.
Și observați cum toate lucrurile se referă la o singură percepție, percepția acestei singure ființe vii.
Și cum toate lucrurile acționează cu o singură mișcare.
Și cum toate lucrurile sunt cauzele cooperante ale tuturor lucrurilor care există.
Observați și filarea continuă a firului și contextura pânzei." Marcus Aurelius - "Meditations" Marcus Aurelius este considerat unul dintre marii împărați ai Romei, care nu a fost doar un lider militar priceput, ci și un mare filosof în tradiția stoică. S-a născut în anul 121 d.Hr. și ambii săi părinți proveneau din medii bogate. Tatăl său a murit când Marcus avea 3 ani, iar până la vârsta de 6 ani a atras atenția împăratului Hadrian, care a supravegheat educația sa. Hadrian s-a asigurat că Marcus a fost instruit de unii dintre cei mai mari savanți din Roma, care l-au educat în literatură, teatru, geometrie, oratorie greacă, greacă și latină. Mai târziu, Marcus a abandonat majoritatea acestor materii în favoarea filosofiei, opera filosofului grec Epictet fiind o influență majoră asupra gândirii sale. Cele 12 cărți care alcătuiesc "Meditații" nu au fost scrise ca un exercițiu de explicare a filozofiei sale, ci mai degrabă ca un caiet personal pentru autoperfecționare și studiu. "Meditațiile" ilustrează cât de important a fost Epictet pentru Marcus, deoarece acesta citează în mai multe rânduri celebrele "Discursuri" ale filosofului grec. Epictet a fost o figură legendară în filozofia greacă și mulți susțin că este cel mai mare dintre stoici.
Textele care mai există din acea perioadă sugerează că, în Grecia sa natală, el era chiar mai popular decât Platon. După cum s-a menționat anterior, "Meditațiile" nu au fost scrise pentru consumul public, ci mai degrabă ca un ajutor pentru dezvoltarea personală. Marcus dorea să își schimbe modul de viață și de gândire și, pentru a face acest lucru, a început un set de exerciții filosofice. El reflecta asupra ideilor filosofice și, scriindu-le și repetându-le, spera să își reprogrameze mintea și să își găsească propria filosofie după care să trăiască. Unul dintre exercițiile-cheie din carte vorbește despre încercarea lui Marcus de a privi lumea din "punctul de vedere al cosmosului", în încercarea de a privi viața și universul în afara parametrilor comuni și limitați ai preocupărilor individuale. "Ai puterea de a îndepărta multe probleme superflue situate în întregime în judecata ta și de a poseda o cameră mare pentru tine care să cuprindă în gând întregul cosmos, de a lua în considerare timpul veșnic, de a te gândi la schimbarea rapidă a părților fiecărui lucru, la cât de scurt este de la naștere până la disoluție și cum golul dinainte de naștere și cel de după disoluție sunt la fel de infinite." Marcus Aurelius a murit la 17 martie 180, în orașul Vindobona, care era situat unde astăzi se află Viena. Istoria își amintește de el ca fiind ultimul dintre "cei cinci împărați buni" ai dinastiei Nervan-Antonian.
Fiul lui Marcus, Commodus, i-a luat locul tatălui său ca împărat și, deși a domnit într-o perioadă relativ stabilă din istoria romană, în ceea ce privește războiul și pacea, comportamentul său personal și bufoneriile sale nu au fost în spiritul împăraților care au venit imediat înaintea sa. Commodus a fost în cele din urmă ucis într-un complot în care a fost implicată amanta sa, Marcia, punând astfel capăt dinastiei Nervan-Antonian, foarte apreciată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)