Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea împletește biografia, istoria locală, geografia și miturile centrate în jurul platoului Allegheny, prezentând un amestec de stiluri poetice tradiționale și sensibilități moderne. Cartea prezintă animale simbolice și explorează teme semnificative prin abordări narative unice.
Avantaje:Scriitura este bogată și captivantă, îmbinând diverse stiluri și teme literare. Autorul folosește un ton naturalist care amintește de poezia mai veche, integrând în același timp idei moderne, creând o explorare profundă a peisajelor și miturilor. Cartea are o calitate narativă care conectează poemele, făcând-o să pară coerentă.
Dezavantaje:Unii cititori pot găsi stilul poetic tradițional mai puțin accesibil sau relevant pentru gusturile contemporane. Complexitatea temelor și stilurilor ar putea fi, de asemenea, o provocare pentru cei care nu sunt familiarizați cu referințele literare.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Negro Mountain
Conținutul cărții:
O culegere de poezii de mai multe genuri care pune în discuție ideea de voce poetică în timp ce ia în considerare istoria, biologia, șamanismul și formele memoriei rasiale.
În secțiunea finală din Negro Mountain, C. S. Giscombe scrie: „Negro Mountain - al cărui vârf este cel mai înalt punct din Pennsylvania - este un implicit, un mod printre altele de a gândi despre Commonwealth”. Numit după un „incident” în care un om de culoare a fost ucis în timp ce lupta de partea sclavilor albi împotriva populațiilor indigene în secolul al XVIII-lea, acest munte are o prezență din umbră în toată această colecție; apare, adesea indirect, în relatări despre viziuni, reimaginări ale geografiei, mărturii despre lumea „naturală” și speculații și observații despre rasă, sexualitate și monstruozitate. Aceste poeme abordează localizarea, dar Giscombe - care a lucrat timp de zece ani în centrul Pennsylvaniei - înțelege localizarea ca fiind o practică, „acțiunea continuă de situare”.
Cartea se împletește prin gamele de gândire pe care vocea poetică însăși le-ar putea tulbura. Adresându-se unei galerii de figuri, Giscombe sondează impuritățile și ambivalențele acestora ca modalitate de a examina ce limbaje „contează” sau „nu contează” ca poezie. Aici, el constată că ideea de poezie este vizionară, dar și investigatoare și exploratoare.
