O istorie socială a cunoașterii II: de la Enciclopedie la Wikipedia

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o continuare a studiului lui Burke privind sociologia cunoașterii, analizând istoria cunoașterii umane dintr-o perspectivă funcțională. Cartea prezintă o structură clară, cu o organizare tip grilă bine definită și oferă o perspectivă profundă asupra evenimentelor istorice, îmbogățind semnificația și relațiile dintre acestea. Proza se remarcă prin claritate și accesibilitate, marcând lucrarea ca fiind stimulativă științific.

⬤ Abilități analitice ascuțite ale autorului care oferă noi perspective temporale asupra evenimentelor istorice.
⬤ Stil de scriere clar și ușor de citit.
⬤ Structura bine organizată ajută la înțelegerea conținutului.
⬤ Bogată în idei și perspective academice.

⬤ Multe evenimente istorice discutate sunt deja cunoscute, ceea ce ar putea limita descoperirile pentru unii cititori.
⬤ Unii cititori pot găsi provocatoare natura academică a conținutului.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Social History of Knowledge II: From the Encyclopedie to Wikipedia

Conținutul cărții:

Peter Burke continuă magistrala sa Istorie socială a cunoașterii, reluând de unde s-a oprit primul volum, în jurul anului 1750, la publicarea Enciclopediei franceze, și urmărind povestea până la Wikipedia. La fel ca și volumul precedent, volumul oferă o istorie socială (sau o sociologie retrospectivă a cunoașterii) în sensul că nu se concentrează asupra indivizilor, ci asupra grupurilor, instituțiilor, practicilor colective și tendințelor generale.

Cartea este împărțită în 3 părți. Prima susține că activitățile care par a fi atemporale - colectarea de cunoștințe, analiza, diseminarea și utilizarea acestora - sunt de fapt legate de timp și iau forme diferite în diferite perioade și locuri. A doua parte încearcă să contracareze tendința de a scrie o istorie triumfală a "creșterii" cunoașterii prin discutarea pierderilor de cunoștințe și a prețului specializării.

Cea de-a treia parte oferă o privire de ansamblu geografică, sociologică și cronologică, contrastând experiența centrelor și a periferiilor și argumentând că fiecare dintre principalele tendințe ale perioadei - profesionalizare, secularizare, naționalizare, democratizare etc. - a coexistat și a interacționat cu opusul său.

Ca întotdeauna, Peter Burke prezintă o gamă impresionantă de studii în proză de o claritate și accesibilitate exemplare. Acest al doilea volum, foarte așteptat, va fi o lectură esențială în toate domeniile științelor umaniste și sociale.