Titlul original:
Bones Incandescent: The Pajarito Journals of Peggy Pond Church
Conținutul cărții:
O "ecologie personală" este modul în care poeta și scriitoarea Peggy Pond Church a numit jurnalele pe care le-a ținut timp de mai bine de cincizeci de ani pe Platoul Pajarito din New Mexico. Lucrările lui Church au apărut cu regularitate în Poetry și Saturday Review of Literature, iar biografia sa despre Edith Warner, The House at Otowi Bridge, a devenit un clasic regional.
Church a avut o relație profundă cu locul cunoscut acum mai ales pentru laboratoarele Los Alamos și Proiectul Manhattan. Jurnalele din copilăria ei din anii 1930 până în 1986, anul morții sale, sunt studii ale răspunsurilor spirituale și psihologice la peisajul care i-a influențat sensibilitatea și energia creatoare. Platoul pe care l-a iubit a devenit atât subiectul ei, cât și baza legăturii sale cu alte scriitoare, în special Warner, Mary Austin și May Sarton.
Church, spune Armitage, ne-a oferit un liric extins, esențial pentru conștientizarea critică în creștere a autobiografiei feminine, a studiului peisajului și a creativității: Pământul nu era pentru noi în întregime o mamă benignă, ci un loc al incertitudinii și al stranietății. Sub picioarele noastre exista un haos care izbucnea din când în când în visele noastre... Aveam zece ani și jumătate când am văzut pentru prima dată Pajarito și am experimentat cum este să trăiești în limitele unei lumi cândva sacre.
Două tendințe - pământul ca persoană pentru mama puternică, terenul ca sacru în sine - devin fire ale consecințelor pe care Church însăși le reface în editarea jurnalelor originale. Într-un dialog intern documentat "de roșul panglicii mașinii de scris a lui Church care răspunde negrului său original", Armitage observă amprentele copilăriei timpurii: Îmi amintesc la Pajarito când m-am îndrăgostit pentru prima dată de zori, cum obișnuiam să ies înainte de ivirea zorilor în picioarele goale, cu bluza și pantalonii scurți kaki, coborând pe vârfuri scările abrupte dintre camera părinților mei și a mea. ...
cerul palid de dinainte de zori stârnind o rezonanță cu toate orele de zori ale vieții mele... tăcerea unei lumi fără cuvinte.
