Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Shelley Armitage „Walking the Llano” este o carte lirică de memorii care leagă profund experiențele personale ale autoarei de peisajul din Texas Panhandle. Cartea împletește elocvent istoriile umane și naturale, explorând teme precum schimbarea, memoria și relația intimă dintre oameni și pământ. Mulți recenzenți laudă proza frumoasă, imaginile evocatoare și portretul cuprinzător al istoriei și ecologiei regiunii, făcând din această carte o lectură utilă pentru cei interesați de Texas sau de natura.
Avantaje:⬤ Proză frumoasă și elocventă care captivează cititorii.
⬤ Descrieri bogate care evocă peisajul și istoria sa.
⬤ Reflecții personale profunde care sporesc legătura cu pământul.
⬤ Explorare cuprinzătoare a istoriei ecologice și culturale a Texas Panhandle.
⬤ Încurajează cititorii să aprecieze și să se conecteze cu mediul natural înconjurător.
Dezavantaje:⬤ Poate fi necesară cunoașterea prealabilă a Texas Panhandle pentru o apreciere completă.
⬤ Unii cititori au considerat cartea mai plăcută pentru cei care au o legătură personală cu zona.
⬤ Câțiva recenzenți și-au dorit mai multe imagini sau fotografii care să însoțească textul.
(pe baza a 28 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Când exploratorii americani au traversat Texas Panhandle, l-au numit parte a "Marelui Deșert American". O "mare de iarbă", llano părea gol, plat și abia locuibil. Dezvoltările contemporane - turnurile de telefonie mobilă, platformele petroliere și turbinele eoliene - nu au făcut decât să sporească acest stereotip. Cu toate acestea, în acest ecomemoriu liric, Shelley Armitage trasează o redescoperire unică a acestui ținut în mare parte necunoscut, o călătorie în același timp profund personală și de mare anvergură în explorarea legăturilor dintre memorie, spirit și loc.
Armitage își începe povestirea cu intenția de a parcurge llano, de la ferma familiei sale, treizeci de mile de-a lungul pârâului Middle Alamosa Creek până la râul Canadian. Pe parcurs, ea caută legătura dintre tatăl său și unul dintre primii coloniști din zonă, Ysabel Gurule, care și-a construit baraca pe malul râului Canadian. Armitage, care a crescut în apropiere, în orășelul Vega, consideră că acest act de a merge pe jos este inseparabil de actul de a asculta și de a scrie. "Ce ne spune pământul? ", se întreabă ea în timp ce asistă la modificările aduse de oameni peisajului - poate cea mai catastrofală fiind drenarea continuă a celei mai prețioase resurse a pământului, acviferul Ogallala.
Cu toate acestea, minunile llano-ului persistă: mese și canioane dinamice, floră și faună vaste, faună sălbatică diversă, istorii bogate. Armitage recuperează vocile popoarelor străvechi, native și hispanice, poveștile lor împletindu-se cu ale sale: moștenirea tatălui său, declinul mamei sale, dragostea unui frate. Ilano deține nu numai frumusețea surprizelor ecologice, ci și o realizare reînnoită a înrudirii într-o lume în continuă schimbare.
Amintind de lucrările lui Terry Tempest Williams și John McPhee, Walking the Llano este atât o celebrare a unei regiuni adesea uitate, cât și o mărturie înălțătoare a puterii peisajului de a ne atrage spre o mai bună înțelegere de noi înșine și de ceilalți prin experimentarea unei legături mai profunde cu locurile pe care le locuim.
