Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Walking the Llano de Shelley Armitage este o carte de memorii frumos scrisă care explorează Texas Panhandle, împletind istoria personală cu istoria naturală și umană a Llano Estacado. Cititorii sunt atrași de legătura profundă a lui Armitage cu peisajul și de reflecțiile ei asupra schimbărilor aduse de modernizare. Proza lirică și descrierile evocatoare fac din carte o experiență senzorială, invitând cititorii să aprecieze o regiune adesea trecută cu vederea.
Avantaje:⬤ Stil de scriere frumos și liric.
⬤ Descrieri bogate și evocatoare ale peisajului texan.
⬤ Reflecții atente asupra istoriei personale și naturale.
⬤ Povestiri captivante care leagă experiențele personale de teme mai largi ale schimbării și pierderii.
⬤ Oferă o perspectivă asupra unei regiuni mai puțin cunoscute din Texas, sporind aprecierea pentru zonă.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori ar putea găsi dificilă legătura dacă nu sunt familiarizați cu Texas Panhandle.
⬤ Câteva recenzii au menționat că narațiunea ar putea fi lipsită de atractivitate pentru cei neinteresați de istoria locală sau de peisajele naturale.
⬤ Imagini limitate în unele ediții, cititorii dorindu-și mai mult conținut vizual.
(pe baza a 28 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Walking the Llano: A Texas Memoir of Place
Conținutul cărții:
Când exploratorii americani au traversat Texas Panhandle, l-au numit parte a "Marelui Deșert American". O "mare de iarbă", llano părea gol, plat și abia locuibil. Dezvoltările contemporane - turnurile de telefonie mobilă, platformele petroliere și turbinele eoliene - nu au făcut decât să sporească acest stereotip. Cu toate acestea, în acest ecomemoriu liric, Shelley Armitage trasează o redescoperire unică a acestui ținut în mare parte necunoscut, o călătorie în același timp profund personală și de mare anvergură în explorarea legăturilor dintre memorie, spirit și loc.
Armitage își începe povestirea cu intenția de a parcurge llano, de la ferma familiei sale, treizeci de mile de-a lungul pârâului Middle Alamosa Creek până la râul Canadian. Pe parcurs, ea caută legătura dintre tatăl său și unul dintre primii coloniști din zonă, Ysabel Gurule, care și-a construit baraca pe malul râului Canadian. Armitage, care a crescut în apropiere, în orășelul Vega, consideră că acest act de a merge pe jos este inseparabil de actul de a asculta și de a scrie. "Ce ne spune pământul? ", se întreabă ea în timp ce asistă la modificările aduse de oameni peisajului - poate cea mai catastrofală fiind drenarea continuă a celei mai prețioase resurse a pământului, acviferul Ogallala.
Cu toate acestea, minunile llano-ului persistă: mese și canioane dinamice, floră și faună vaste, faună sălbatică diversă, istorii bogate. Armitage recuperează vocile popoarelor străvechi, native și hispanice, poveștile lor împletindu-se cu ale ei: moștenirea tatălui său, declinul mamei sale, dragostea unui frate. Ilano deține nu numai frumusețea surprizelor ecologice, ci și o realizare reînnoită a înrudirii într-o lume în continuă schimbare.
Amintind de lucrările lui Terry Tempest Williams și John McPhee, Walking the Llano este atât o celebrare a unei regiuni adesea uitate, cât și o mărturie înălțătoare a puterii peisajului de a ne atrage către o mai bună înțelegere a noastră și a celorlalți, prin experimentarea unei legături mai profunde cu locurile pe care le locuim.
