Obiectul cvadruplu

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o introducere inspirată și provocatoare la ontologia orientată pe obiecte (OOO), subliniind relația dintre obiecte într-o manieră non-antropocentrică. Stilul elocvent de scriere și ideile inovatoare ale lui Graham Harman au stârnit laude, deși unii cititori consideră că accentul pus pe fenomenologie și contextul filosofic dens reprezintă o provocare.

⬤ Conținut extrem de inspirat
⬤ stil de scriere elocvent
⬤ considerată o contribuție semnificativă la ontologia orientată pe obiecte
⬤ oferă noi perspective asupra unor figuri filosofice tradiționale precum Husserl și Heidegger
⬤ abordează probleme contemporane importante precum filosofia mediului.

⬤ Poate fi prea concentrată pe fenomenologie pentru unii cititori
⬤ densă și cu multe referințe pentru cei care nu sunt versați în filosofie
⬤ unele concepte și scheme pot părea prea complicate sau obscure.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Quadruple Object

Conținutul cărții:

"Stilul lui Harman îl evocă adesea pe cel al unui William James contopit cu spiritul lui H. P.

Lovecraft." Olivier Surel în Actu PhilosophiaÎn această carte sistemul metafizic al lui Graham Harman este prezentat într-o formă lucidă, ajutat de diagrame utile. În capitolul 1, Harman face cea mai energică critică de până acum a filosofiilor care resping obiectele ca realitate primară. Toate aceste respingeri sunt afectate fie de o abordare "subminatoare", fie de o abordare "supraminatoare" a obiectelor.

În capitolele 2 și 3, el revizuiește conceptele sale despre obiectele senzoriale și reale. În acest proces, el atacă prestigiul acordat în mod normal filosofiilor accesului uman, pe care Harman îl leagă pentru prima dată de deja discreditatul "Menos Paradox".

În capitolele 4-7, Harman aduce cititorul la curent cu interpretarea sa a lui Heidegger, care culminează cu o structură cvadruplă de obiecte legate prin cauzalitate indirectă. În capitolul 8, el speculează cu privire la implicațiile acestei teorii pentru dezbaterea privind panpsihismul, pe care Harman îl îmbrățișează și îl respinge deopotrivă.

În capitolele 9 și 10, el introduce termenul "ontografie" ca studiu al diferitelor permutări posibile ale obiectelor și calităților, pe care le simplifică cu o terminologie ușor de reținut, inspirată din cărțile de joc standard.