Oglinda sufletelor simple [The Mirror of Simple Souls

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Oglinda sufletelor simple” de Marguerite Porete prezintă profunde perspective spirituale, dar este adesea criticată pentru limbajul său dificil, arhaic, pe care mulți cititori îl consideră greu de înțeles. Calitatea traducerii variază, unele ediții părând alterate sau mai puțin autentice. Cu toate acestea, cei care perseverează găsesc un sens profund în explorarea lui Porete a unirii sufletului cu Dumnezeu.

⬤ Perspective spirituale profunde asupra devotamentului față de Dumnezeu.
⬤ Context istoric valoros și explorarea misticismului.
⬤ Încurajează contemplarea profundă și implicarea în text.
⬤ Unele ediții sunt lăudate pentru autenticitatea lor față de originalul Middle English.
⬤ O sursă de inspirație pentru cei aflați într-o călătorie spirituală.

⬤ Limbaj arhaic și dificil de citit, împiedicând înțelegerea.
⬤ Unii cititori consideră că anumite traduceri sunt alterate și nu sunt fidele textului original.
⬤ Notele de subsol pot întrerupe fluxul lecturii.
⬤ Pasajele istorice lungi pot distrage atenția de la narațiunea principală.
⬤ Nu este accesibil pentru cei care nu se află la un nivel spiritual similar.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mirror of Simple Souls

Conținutul cărții:

2019 Retipărire a ediției din 1927. Facsimil complet al ediției originale, nu este reprodus cu software de recunoaștere optică.

Oglinda sufletelor simple este o lucrare de misticism creștin scrisă la începutul secolului al XIV-lea de Marguerite Porete, care tratează despre mecanismele iubirii divine. Scrisă inițial în franceza veche, într-o perioadă în care latina era limba prescrisă pentru literatura religioasă, lucrarea explorează în poezie și proză cele șapte etape de „anihilare” prin care trece sufletul pe calea sa către unitatea cu Dumnezeu prin iubire. Viziunea lui Porete asupra Sufletului este aceea a uniunii extatice cu Dumnezeu, mișcându-se într-o stare de bucurie și pace perpetuă.

Porete susține că, într-o astfel de stare sublimă, Sufletul este deasupra cerințelor virtuții obișnuite, nu pentru că virtutea nu este necesară, ci pentru că, în starea sa de unire cu Dumnezeu, virtutea devine automată. Întrucât Dumnezeu nu poate face răul și nu poate păcătui, sufletul exaltat/Anihilat, în uniune perfectă cu El, nu mai este capabil de rău sau păcat.