Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o descriere detaliată a apărării Forțelor Aeriene Olandeze în timpul invaziei germane din Țările de Jos în 1940, evidențiind rezistența neașteptată pe care au oferit-o împotriva unui inamic superior. Cartea pune în lumină un aspect adesea ignorat al celui de-al Doilea Război Mondial, subliniind curajul și eficiența forțelor olandeze într-o situație dificilă.
Avantaje:Bine documentată, cu detalii ample atât la nivel strategic, cât și tactic, susținută de fotografii de epocă, hărți și diagrame. Este educativă și oferă noi perspective asupra eforturilor de apărare olandeze, descriind eficiența forței lor aeriene și a strategiei militare. Narațiunea este captivantă și menține interesul cititorului.
Dezavantaje:Cartea are o structură lungă pe care unii cititori ar putea să o găsească lentă. Lipsesc tabelele de performanță pentru anumite aeronave importate folosite de olandezi. Unii cititori pot simți că este o broșură detaliată mai degrabă decât o carte cuprinzătoare.
(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Holland 1940: The Luftwaffe's First Setback in the West
Conținutul cărții:
Istoria modului în care Luftwaffe a plănuit să doboare Olanda într-o campanie chirurgicală, fulgerătoare, dar în schimb a suferit răni împotriva olandezilor, depășiți numeric, dar eficienți, care aveau să îi bântuie în Bătălia Angliei.
Din perspectiva Înaltului Comandament german, invazia Olandei la 10 mai 1940 trebuia să fie o lovitură chirurgicală fulgerătoare, menită să consolideze flancul drept al asaltului masiv al Wehrmacht-ului asupra Franței și Belgiei. Într-o manevră îndrăzneață, Luftwaffe-ul german urma să lanseze ceea ce era la momentul respectiv cea mai mare operațiune aeropurtată din istorie, calculând că surpriza și rapiditatea ar anula necesitatea unei campanii terestre de lungă durată sau a unui număr mare de trupe terestre, folosind parașutiști și trupe de parașutare pentru a captura puncte strategice cheie care ar fi deschis calea pentru capitularea ulterioară a principalelor orașe olandeze și a guvernului însuși. Întreaga operațiune trebuia să dureze doar 24 de ore. Campania reală s-a dovedit a fi mult mai puțin eficientă și a avut rezultate devastatoare pentru Luftwaffe.
Țările de Jos dețineau prima rețea antiaeriană complet integrată din Europa, coordonată de un comandament central, precum și avioane moderne și competitive. În plus, olandezii nu au fost luați prin surprindere la 10 mai 1940, așa cum se presupune adesea în majoritatea istoriilor, datorită eforturilor serviciilor de informații olandeze și a unui sistem radar timpuriu. Până la sfârșitul zilei de 10 mai, doar o parte dintre obiectivele germane fuseseră atinse, iar bătălia pe cerul și pe aerodromurile olandeze a stagnat timp de încă patru zile. În cele din urmă, în a cincea zi a invaziei, după ce strategia sa de dinaintea campaniei a eșuat în mare măsură, Luftwaffe a recurs la bombardarea cu teroare a Rotterdamului, într-o încercare disperată și reușită de a forța guvernul olandez să capituleze. În timp ce bătălia din Țările de Jos poate fi considerată o victorie tactică pentru Germania, din punct de vedere strategic trebuie să fie considerată prima înfrângere majoră pentru Luftwaffe.
Explicând capacitățile tehnice și planurile de campanie ale celor două tabere și prezentând modul în care au fost purtate bătăliile, această carte fascinantă reexaminează și reevaluează această parte puțin cunoscută a celui de-al Doilea Război Mondial. Ryan Noppen, analist olandez în domeniul aviației, susține că, în timp ce campania aeriană împotriva Olandei a fost o victorie tactică pentru Germania, capacitatea olandezilor bine pregătiți, dar depășiți numeric, de a provoca pierderi grele a fost un avertisment pentru ceea ce avea să se întâmple atunci când Luftwaffe a lansat Bătălia Angliei.
