Recenzii ale cititorilor
Rezumat:„Ora albastră” a lui Carolyn Forché este o colecție de poezii care explorează teme precum memoria, mortalitatea și căutarea sensului prin lucrări profund emoționale și introspective. Cititorii apreciază emoția brută și calitatea lirică a poeziei sale, în special poemul lung „On Earth”, pe care mulți l-au găsit captivant în ciuda lungimii sale inițiale. Cu toate acestea, unii cititori și-au exprimat dezamăgirea cu privire la măiestrie, remarcând momente în care vocabularul poetei ar putea distrage atenția. Colecția prezintă vocea unică a lui Forché în poezia americană, în special capacitatea sa de a îmbina narațiunea personală cu teme universale.
Avantaje:⬤ Explorarea emoționantă a memoriei și a mortalității.
⬤ Poezie captivantă și emoționantă care rezonează cu cititorii.
⬤ Poemul lung „On Earth” i-a captivat foarte mult pe cititori, provocând lecturi multiple.
⬤ Forché este considerat o voce importantă în poezia americană contemporană, cu un amestec puternic de teme personale și universale.
⬤ Mulți au considerat că această carte le-a lăsat o impresie durabilă de admirație și un sentiment „wow”.
Dezavantaje:⬤ Unii au considerat că măiestria poeziei diminuează uneori mesajul.
⬤ Vocabularul poetului a fost uneori deranjant pentru cititori.
⬤ Au fost raportate deteriorări fizice minore la coperta cărții, ceea ce a fost dezamăgitor pentru unii cumpărători.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Blue Hour
Conținutul cărții:
„Ora albastră este o carte evazivă, pentru că este mereu în căutarea a ceea ce poetul german Novalis numea 'prezența (pierdută) dincolo de aparențe'. Cel mai lung poem, 'Pe pământ', este o transcriere a trecerii minții de la viață la moarte, sub forma unui abecedar, modelat pe imnurile gnostice antice. Alte poeme din carte, în special 'Nocturne' și 'Blue Hour, ' sunt recuperări lirice ale actului de rememorare, deși obiectele memoriei ne par vii și irecuperabile, furia de a chema și de a ne agăța în același timp feroce și distrasă.
„Vocea pe care o auzim în Ora albastră este o voce deopotrivă foarte tânără și foarte bătrână. Aparține cuiva care a văzut totul și care se străduiește imperfect, cu disperare, să fie egală cu ceea ce a văzut. Foamea de a ști este egalată aici de o dorință de a fi nouă, total lipsită de cinism, deschisă șocurilor experienței ca și cum ar fi perpetuu pentru prima dată, deși neiluzionată, înțeleaptă dincolo de orice posibilă pată a unei inocențe false sau asumate.”.
-- Robert Boyers.
