Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Language Hoax” de John H. McWhorter prezintă o critică vehementă a ipotezei Sapir-Whorf, susținând că, deși limba poate influența gândirea, efectul acesteia este minim și adesea supraestimat. McWhorter folosește o multitudine de exemple lingvistice pentru a demonstra că diferențele dintre limbi nu sunt corelate cu disparități cognitive semnificative între vorbitori. Stilul de scriere captivant și anecdotele pline de umor fac cartea plăcută, dar unii cititori au considerat că accentul ei este mai îngust în comparație cu alte lucrări ale lui McWhorter.
Avantaje:⬤ Stil de scriere captivant, cu umor și fapte fascinante despre limbi.
⬤ Prezintă în mod clar un caz împotriva interpretărilor prea simpliste ale ipotezei Sapir-Whorf.
⬤ Cartea este accesibilă și descompune concepte lingvistice complexe pentru cititorii generali.
⬤ Conștientizează complexitatea limbajului și a gândirii fără a cădea în determinismul lingvistic.
⬤ Oferă numeroase exemple din diverse limbi, adăugând profunzime argumentelor.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat-o mai puțin captivantă decât celelalte cărți ale lui McWhorter.
⬤ Structura poate părea oarecum dezorganizată sau excesiv de polemică uneori.
⬤ Câteva critici menționează lipsa de profunzime sau de dovezi pentru unele afirmații.
⬤ Sintaxa densă în unele părți poate face dificilă urmărirea.
⬤ Unii cititori se declară dezamăgiți de tratarea anumitor limbi și de nuanțele lor culturale semnificative.
(pe baza a 52 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Language Hoax
Conținutul cărții:
Japoneza are un termen care acoperă atât verdele, cât și albastrul. Limba rusă are termeni separați pentru albastru închis și albastru deschis. Înseamnă acest lucru că rușii percep aceste culori diferit de japonezi? Limba controlează și limitează modul în care gândim?
Această carte scurtă și plină de opinii abordează ipoteza Sapir-Whorf, care susține că limba pe care o vorbim modelează modul în care percepem lumea. Lingvistul John McWhorter susține că, deși această idee este fascinantă, este pur și simplu greșită. Limba este cea care reflectă cultura și viziunea asupra lumii, nu invers. Faptul că o limbă are un singur cuvânt pentru mâncare, băutură și fum nu înseamnă că vorbitorii ei nu procesează diferența dintre mâncare și băutură, iar cei care folosesc același cuvânt pentru albastru și verde percep aceste două culori la fel de viu ca alții.
McWhorter arată nu numai cum eșuează ideea limbajului ca lentilă, ci și de ce ne dorim atât de mult să credem în ea: suntem dornici să celebrăm diversitatea prin recunoașterea inteligenței oamenilor care nu gândesc ca noi. Deși bine intenționată, credința noastră în această idee reprezintă un obstacol în calea unei mai bune înțelegeri a naturii umane și chiar trivializează oamenii pe care încercăm să îi sărbătorim. Realitatea - faptul că toți oamenii gândesc la fel - ne oferă o altă modalitate, mai bună, de a recunoaște inteligența tuturor popoarelor.
