Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o carte de memorii emoționantă scrisă de Heather Lanier, care detaliază experiențele ei ca mamă care crește un copil cu o boală rară. Cartea oferă reflecții pătrunzătoare despre parenting, dragoste, acceptare și provocările cu care se confruntă sistemul de sănătate. Mulți cititori au găsit-o relatabilă, emoționantă și plină de înțelepciune aplicabilă în diverse situații parentale.
Avantaje:⬤ Excepțional de bine scrisă și captivantă.
⬤ Oferă informații ușor de înțeles și confort părinților de copii cu dizabilități.
⬤ Oferă un portret emoționant și onest al provocărilor și bucuriilor din viața de părinte.
⬤ Sensibilizează cu privire la ableism și încurajează compasiunea.
⬤ Considerată o lectură obligatorie pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru îngrijitori.
⬤ Inspiră cititorii să reflecteze asupra acceptării și a vieții dincolo de normele tradiționale.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot considera că se concentrează foarte mult pe experiențele specifice legate de bolile rare, ceea ce ar putea să nu rezoneze cu toți părinții.
⬤ Greutatea emoțională a subiectului ar putea fi copleșitoare pentru unii.
⬤ Este posibil să nu ofere soluții concrete, ci mai degrabă să sublinieze experiențele comune.
(pe baza a 56 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Memoriile scriitoarei premiate Heather Lanier despre creșterea unui copil cu un sindrom rar, sfidarea tiraniei normalului și îmbrățișarea paternității ca practică spirituală care ne deschide în cele mai bune moduri.
Ca multe femei din generația ei, Heather Lanier a făcut totul ca la carte atunci când aștepta primul ei copil. A mâncat alimente organice, a recitat afirmații și a întocmit un plan de naștere pentru un travaliu fără medicație, în speranța că va putea crea un SuperBaby, un om ultra-sănătos destinat unui viitor plin de realizări.
Dar fiica ei, Fiona, a sfidat toate preconcepțiile lui Lanier. Născută cu un sindrom ultra-rar cunoscut sub numele de Wolf-Hirschhorn, Fiona a primit un pronostic descurajant: va avea întârzieri semnificative în dezvoltare și ar putea să nu ajungă la a doua aniversare. Lanier nu numai că nu reușise să producă un SuperBaby, dar acum iubea cu înverșunare un copil pe care lumea l-ar fi respins uneori. Diagnosticul a anihilat tendințele perfecționiste ale lui Lanier, împreună cu cele mai apropiate convingeri ale sale despre certitudine, vulnerabilitate, Dumnezeu și iubire.
Cu bucățele mici de brânză mozzarella, cu un cărucior rostogolit la ora poveștilor de la bibliotecă, cu o aplicație iPad vorbitoare și cu o mulțime de muzică pop și reggae, mama și fiica își petrec zilele făcând tot ce este necesar pentru a-i oferi Fionei hrană, mișcare și limbaj. De asemenea, ele se confruntă cu atitudinea societății față de dizabilități și cu presupunerile adesea crude făcute cu privire la valoarea Fionei. Lanier își dă seama că cea mai mare întrebare nu este: "Va merge sau va vorbi fiica mea?", ci: "Cum îmi pot iubi cel mai bine fata, așa cum este ea?
Iubind-o pe Fiona îi deschide lui Lanier calea către noi înțelegeri despre ce înseamnă să fii om, despre ce înseamnă să fii mamă și, mai presus de toate, despre bucuria dureroasă și mirarea care vin din îmbrățișarea vieții unice a fetiței sale rare.
