Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează conceptul de finalitate judiciară și argumentează împotriva convingerii comune că deciziile Curții Supreme sunt absolute. Ea detaliază diverse modalități prin care aceste decizii pot fi contestate sau inversate, oferind o analiză aprofundată pe mai multe subiecte juridice și pledând în același timp pentru un dialog judiciar mai angajat cu celelalte ramuri ale guvernului.
Avantaje:Autorul este foarte apreciat, având o vastă expertiză în analiza juridică, oferind 256 de pagini de conținut atent și provocator. Structura cărții permite o trimitere clară la notele de subsol detaliate, iar domeniul larg de aplicare acoperă aspecte importante legate de drepturile civile și implicațiile deciziilor Curții Supreme.
Dezavantaje:Cantitatea de detalii poate fi uneori copleșitoare, ceea ce poate fi o provocare pentru unii cititori. Cartea este considerată voluminoasă și densă, ceea ce o poate face mai puțin accesibilă publicului larg.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Reconsidering Judicial Finality: Why the Supreme Court Is Not the Last Word on the Constitution
Conținutul cărții:
Judecătorii federali, specialiștii în drept, experții și reporterii descriu frecvent Curtea Supremă ca fiind ultimul cuvânt cu privire la sensul Constituției. Raportul istoric prezintă o imagine complet diferită. O lectură atentă și revelatoare a acestei înregistrări, din 1789 până în prezent, Reconsiderarea finalității judiciare ne reamintește de "faptul de neclintit", după cum a remarcat odată președintele Curții Supreme, Rehnquist, "că sistemul nostru judiciar, ca și ființele umane care îl administrează, este failibil". Și o Curte inevitabil predispusă la erori de calcul și eroare, după cum demonstrează în mod clar această carte, nu poate avea ultimul cuvânt incontestabil cu privire la problemele constituționale.
În această lucrare de distrugere a miturilor juridice, profund documentată și puternic argumentată, cercetătorul constituțional Louis Fisher explică modul în care disputele constituționale sunt soluționate de toate cele trei ramuri ale guvernului și de publicul larg, Curtea Supremă jucând adesea un rol secundar. Deciziile Curții au fost, desigur, contestate și anulate în numeroase cazuri - privind sclavia, drepturile civile, legislația privind munca copiilor, internarea japonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, avortul și libertatea religioasă. Ceea ce ne arată Fisher, de la caz la caz, este modul în care ramurile alese, oamenii de știință și publicul american impun în mod regulat politici contrare hotărârilor Curții - și prevalează în mod regulat, deși procesul poate dura uneori zeci de ani. De la interpretarea greșită obișnuită a cazului Marbury v. Madison, la înțelegerea eronată a Curții Supreme ca gardian de încredere al drepturilor individuale, la ipotezele discutabile ale deciziei Curții în cazul Citizens United, lucrarea lui Fisher trasează distanța și diferența dintre Curte ca arbitru suprem în materie constituțională și judecata istoriei.
Verdictul Reconsiderării finalității judecătorești este clar: a-i trata pe cei nouă judecători ai Curții Supreme drept ultima speranță a democrației sau drept activiști periculoși care subminează democrația înseamnă a le conferi o importanță nejustificată. Constituția aparține tuturor celor trei ramuri ale guvernului - și, în cele din urmă, poporului american.
