Regatul vorbirii

Recenzii ale cititorilor

În „The Kingdom of Speech”, Tom Wolfe explorează relațiile controversate dintre limbaj, evoluție și identitatea umană, criticând în special figuri proeminente precum Charles Darwin și Noam Chomsky. Wolfe susține că limbajul nu este un produs secundar al evoluției, ci un instrument inventat de oameni. Cartea se bazează pe narațiuni istorice pentru a ilustra aceste puncte, oferind un amestec de umor, satiră și critică a narațiunilor științifice stabilite. Cu toate acestea, cartea a primit recenzii mixte din cauza poziției sale controversate și a stilului de scriere al lui Wolfe.

Narațiunea captivantă a lui Wolfe, umorul și cercetarea aprofundată a lui Darwin și Chomsky. Cartea prezintă o critică amuzantă a opiniilor științifice larg acceptate, dezvăluind complexitățile istorice din spatele evoluției și limbajului. Cartea stârnește dezbateri și provoacă reflecții asupra naturii limbajului ca fiind mai degrabă o construcție culturală decât una evolutivă.

Cartea simplifică prea mult argumentele științifice complexe și îi poate îndepărta pe cei care respectă evoluția darwinistă sau ideile lui Chomsky. Criticii atrag atenția asupra faptului că abordarea lui Wolfe poate părea disprețuitoare față de știința consacrată și că cărții îi lipsește profunzimea în discutarea complexității limbajului și evoluției. În plus, stilul de scriere poate să nu placă tuturor, fiind descris de unii ca fiind fragmentat și incomplet.

(pe baza a 302 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kingdom of Speech

Conținutul cărții:

Maestrul povestitor și reporter susține provocator că ceea ce credem că știm despre vorbire și evoluția umană este greșit.

„Un raid zgomotos, plin de bucurie și hiperbolic asupra, dintre toate lucrurile, teoriei evoluției.” (Dwight Garner, New York Times)

Tom Wolfe, a cărui legendă a început în jurnalism, ne poartă într-o călătorie care ne deschide ochii și care, cu siguranță, va stârni ample dezbateri. REGATUL DISCURSULUI este un argument captivant, care schimbă paradigma, potrivit căruia discursul - nu evoluția - este responsabil pentru societățile și realizările complexe ale umanității.

De la Alfred Russel Wallace, englezul care l-a învins pe Darwin în teoria selecției naturale, dar care ulterior a renunțat la ea, și până la controversata lucrare a antropologului modern Daniel Everett, care sfidează înțelepciunea actuală conform căreia limbajul este programat dintotdeauna la oameni, Wolfe examinează zig-zagurile solemne, cu fețe lungi și râsete în hohote ale darwinismului, vechi și neo, și le găsește irelevante aici, în Regatul vorbirii.