Regatul vorbirii

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Tom Wolfe „Regatul vorbirii” critică teoriile evoluției propuse de Darwin și Chomsky, susținând în schimb că limbajul este mai degrabă un artefact cultural decât un produs al evoluției biologice. Wolfe examinează contextul istoric al operei lui Darwin, rivalitatea acestuia cu Wallace și teoriile lingvistice ale lui Chomsky, oferind în același timp o narațiune care alternează între satiră și analiză critică.

Stilul de scriere al lui Wolfe este captivant și ingenios, făcând cartea o lectură plăcută. El prezintă anecdote istorice convingătoare despre Darwin și Wallace, oferind o perspectivă asupra contribuțiilor și rivalității lor. Cartea pune la îndoială narațiunile stabilite într-o manieră provocatoare, atrăgându-i pe cei interesați de teoria lingvistică și evoluționistă.

Criticii remarcă simplificarea excesivă de către Wolfe a teoriilor lui Darwin și Chomsky, unii susținând că acesta nu are o înțelegere profundă a subiectelor pe care le critică. În plus, unii cititori consideră concluziile sale neîntemeiate și consideră că nu abordează în mod adecvat semnificația contribuțiilor lui Darwin. Cartea poate fi, de asemenea, polarizantă, provocând furie în rândul susținătorilor teoriilor darwiniste și chomskyene.

(pe baza a 302 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kingdom of Speech

Conținutul cărții:

Maestrul povestitor și reporter susține provocator că ceea ce credem că știm despre vorbire și evoluția umană este greșit.

„Un raid zgomotos, plin de bucurie și hiperbolic asupra, dintre toate lucrurile, teoriei evoluției.” (Dwight Garner, New York Times)

Tom Wolfe, a cărui legendă a început în jurnalism, ne poartă într-o călătorie care ne deschide ochii și care, cu siguranță, va stârni ample dezbateri. REGATUL DISCURSULUI este un argument captivant, care schimbă paradigma, potrivit căruia discursul - nu evoluția - este responsabil pentru societățile și realizările complexe ale umanității.

De la Alfred Russel Wallace, englezul care l-a învins pe Darwin în teoria selecției naturale, dar care ulterior a renunțat la ea, și până la controversata lucrare a antropologului modern Daniel Everett, care sfidează înțelepciunea actuală conform căreia limbajul este programat dintotdeauna la oameni, Wolfe examinează zig-zagurile solemne, cu fețe lungi și râsete în hohote ale darwinismului, vechi și neo, și le găsește irelevante aici, în Regatul vorbirii.