Regresul pelerinului (The Pilgrim's Regress)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui C.S. Lewis „The Pilgrim's Regress” oferă o explorare alegorică complexă a credinței, bazându-se pe propria sa călătorie și pe idei filosofice. În timp ce unii cititori o consideră lămuritoare și bogată în semnificații, alții îi critică obscuritatea și dependența mare de referințe intelectuale care pot fi greu de înțeles fără cunoștințe prealabile. Cartea este recomandată celor familiarizați cu opera lui Lewis, deși s-ar putea să nu fie potrivită ca primă lectură pentru nou-veniți.

Cartea este lăudată pentru povestirea captivantă, simbolismul bogat și explorarea pătrunzătoare a credinței și dorinței. Mulți cititori simt o legătură personală cu călătoria lui Lewis și apreciază profunzimea ideilor prezentate. Cartea este considerată o lectură meditativă și introspectivă, care poate oferi o mai bună înțelegere după mai multe lecturi.

Criticii subliniază obscuritatea și complexitatea cărții, făcând-o uneori dificil de urmărit. Unii consideră că elementele alegorice sunt prea evidente sau derivă din lucrări anterioare precum „Pilgrim's Progress” a lui Bunyan. Intelectualismul greoi îi poate îndepărta pe cititorii care nu au o pregătire extinsă în filosofie sau mișcări religioase istorice.

(pe baza a 193 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Pilgrim's Regress

Conținutul cărții:

Prima carte scrisă de C.S. Lewis după convertirea sa la creștinism, The Pilgrim's Regress este, într-un fel, o înregistrare a propriei căutări a lui Lewis pentru sens și satisfacție spirituală, o căutare care l-a condus în cele din urmă la creștinism.

Aici este povestea pelerinului John și a odiseei sale către o insulă fermecătoare care creează în el un dor intens - o dorință misterioasă și dulce. Urmărirea acestei dorințe îl poartă pe John prin aventuri cu oameni precum domnul Iluminare, domnul Mammon, Mama Kirk și domnul Sensibil și prin orașe precum Thrill și Eschropolis - și prin Valea Umilinței.

Deși dragonii și uriașii de aici sunt diferiți de cei din Pilgrim's Progress al lui Bunyan, alegoria lui Lewis îndeplinește aceeași funcție, permițându-i autorului să spună cu fantezie și simplitate ceea ce altfel ar fi necesitat o filozofie a religiei pe larg. În mâinile iscusite ale lui Lewis, această fabulă devine o apologie creștină la fel de eficientă ca și cea a lui Bunyan.