Sărăcie și conducere în Imperiul Roman târziu

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Peter Brown prezintă o examinare bine documentată a modului în care creștinismul a influențat conceptul de sărăcie în Imperiul Roman de mai târziu. Ea îmbină sursele istorice cu analiza savantă pentru a explora relația dintre biserică și stat.

Scris inteligent, bursă importantă, se bazează pe surse primare și secundare, acoperă aspecte sociale, economice, politice și teologice, accesibil, dar academic, argumente clar articulate.

Recenzia nu menționează în mod explicit niciun dezavantaj, ceea ce poate implica faptul că este bine primită în general; cu toate acestea, potențialele critici ar putea include o lipsă de perspective diverse sau complexitatea subiectului pentru cititorii generali.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Poverty and Leadership in the Later Roman Empire

Conținutul cărții:

În trei eseuri magistrale, Peter Brown, unul dintre cei mai importanți cercetători din lume ai societății și culturii antichității târzii, explorează apariția în societatea romană târzie a "săracilor" ca o clasă socială distinctă, pentru care biserica creștină își revendica o responsabilitate specială.

Este povestea modului în care o societate a ajuns să se considere responsabilă pentru îngrijirea unei anumite clase de oameni - o clasă care nu fusese îngrijită până atunci - și a celor care au beneficiat de această schimbare de interese. În proza sa caracteristică, elegantă și lucidă, Brown încearcă să recupereze statutul precreștin al oamenilor săraci, natura reală a relațiilor dintre biserica creștină și săraci, precum și adevăratele motivații - uneori sincere, alteori interesate - din spatele retoricii creștine de iubire pentru săraci.

El se bazează nu numai pe sursele standard grecești și latine pentru Imperiul Roman târziu, ci și pe surse iudaice pentru a documenta interacțiunile dintre societățile provinciale din Orientul Mijlociu și tradițiile romane clasice. Brown luminează cu grație o tranziție crucială de la cultura clasică la cea creștină: apariția unei noi înțelegeri a ceea ce societatea - și Biserica - datorează săracilor, care continuă să rezoneze.