Scrisori, volumul 4 (165-203)

Titlul original:

Letters, Volume 4 (165-203)

Conținutul cărții:

Scrisorile care apar aici în traducere au fost scrise aproximativ între anii 410 și 420. Această perioadă din viața lui Augustin coincide cu sfârșitul lungii controverse cu donatiștii și cu răspândirea erorilor pelagiene cu privire la natură și har.

În comparație cu scrisorile anterioare, în aceste scrisori se pune un accent mai mare pe chestiuni intelectuale și doctrinare. Poate cea mai importantă și cu siguranță cea mai lungă din această colecție (pp. 141-190) este scrisoarea 185 adresată în 417 tribunului Boniface.

Aceasta oferă o descriere vie a crimelor comise de donatiști împotriva catolicilor. Augustin scrie: ""Unora (catolici) li s-au scos ochii; unui episcop i-au fost tăiate mâinile și limba; unii au fost masacrați.

Nu mai spun nimic de bătăile inumane, de jefuirea caselor în raiduri nocturne, de incendiile provocate nu numai caselor particulare, ci chiar și bisericilor; iar în aceste flăcări unii aruncau chiar și cărțile sacre"" (capitolul 30). Autoritățile civile au intervenit în cele din urmă în aceste tulburări și uneori cu măsuri coercitive.

În cele din urmă, la 30 ianuarie 412, împăratul Honorius a făcut din profesarea donatismului o infracțiune penală și a ordonat ca clericii și slujitorii acestor eretici să fie îndepărtați de pe pământul african, pe care îl poluaseră prin rituri sacreligioase. Deși inițial s-a opus constrângerii, Augustin și-a schimbat părerea.