Shakespeare și uitarea

Titlul original:

Shakespeare and Forgetting

Conținutul cărții:

Ce înseamnă atunci când un personaj shakespearian uită ceva sau când Hamlet decide să „șteargă toate amintirile banale”? Cum poate fi uitarea un act care trebuie îndeplinit sau legat de iertare, cum ar fi atunci când, în Poveste de iarnă, Cleomenes îl încurajează pe Leontes să „uite răul tău. / Cu ei, iartă-te”? Și ce uităm noi, ca cititori și spectatori, din operele lui Shakespeare și din spectacolele pe care le urmărim?

Aceasta este prima carte dedicată unei analize ample a modului în care Shakespeare explorează conceptul de uitare și cum funcționează uitarea în spectacol. Un studiu amplu al modului în care Shakespeare dramatizează uitarea, oferă lecturi atente ale pieselor lui Shakespeare, luând în considerare ceea ce Shakespeare a uitat și ceea ce noi uităm despre Shakespeare.

Cartea abordează o gamă la fel de largă de teorii ale uitării din antichitate până în zilele noastre, uitarea în romanele și filmele recente, precum și modalități creative de a da sens modului în care lumea noastră construiește semnificația culturală a uitării și anxietatea legată de aceasta. Bazându-se pe zeci de producții din istoria lui Shakespeare pe scenă și în film, cartea explorează dramaturgia lui Shakespeare, de la personaje care uită ce urmau să spună, la personaje care părăsesc scena pentru a nu se mai întoarce niciodată, de la uitarea reală la uitarea interpretată, de la nebun la puternic, de la spectatori la Shakespeare însuși.