Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea evocă gânduri despre inteligența artificială și implicațiile acesteia, reflectând asupra temelor de la lansarea sa originală din 1960 și asupra anxietăților tehnologice actuale. Finalul este rapid și surprinzător, lăsând cititorii dornici de mai mult. Cu toate acestea, unii o consideră deficitară în comparație cu lucrările anterioare ale autorului, observând că nu evocă răspunsuri emoționale puternice.
Avantaje:Temele actuale privind inteligența artificială, creșterea tensiunii și finalul rapid creează intrigă, bună pentru o lectură scurtă, proză frumoasă.
Dezavantaje:S-ar putea să nu satisfacă așteptările fanilor operelor anterioare ale autorului, lipsește profunzimea emoțională pentru unii cititori, nu este la fel de puternică ca titlurile anterioare.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Singularity
Conținutul cărții:
În această alegorie profetică despre inteligența artificială, scrisă de o figură renumită a literaturii italiene din secolul al XX-lea, un modest profesor universitar se implică într-un proiect îndepărtat și enigmatic în plin Război Rece.
La începutul romanului Singularitatea de Dino Buzzati, Ermanno Ismani, un modest profesor universitar, este chemat de ministrul apărării să accepte o misiune ultrasecretă de doi ani la un misterios centru de cercetare, izolat de lume între păduri, stânci abrupte și munți înalți. Ce ar trebui să facă acolo? Nu este clar. Cât timp va fi acolo? Nu se știe.
Totuși, Ismani acceptă misterioasa slujbă și, însoțit de soția sa, Elisa, se îndreaptă spre așa-numita Tabără Experimentală din Zona Militară 36, întrebându-se dacă, în plin Război Rece, este vorba despre un proiect nuclear la care a fost repartizat. Dar nu, îi asigură colegii pe care cuplul îi întâlnește la sosire, nu este nimic de genul acesta. Este mult, mult mai puternic.
În centrul complexului de cercetare se află un zid alb ciudat, strălucitor, uneori murmurător. În spatele acestuia, se desprinde un defileu adânc, plin de cabluri, turnuri radio, senzori mobili și o mulțime de structuri excentrice. O întrebare începe să răsară: Ar putea fi aceasta forma conștiinței înseși? Și dacă da, a cui?
Nuvela lui Buzzati din 1960, o lucrare de pionierat a science-fiction-ului italian, este publicată aici într-o nouă traducere de Anne Milano Appel. În ea, Buzzati explorează temele sale preferate ale iubirii și dorului, oferind în același timp o parabolă surprinzător de previzibilă a inteligenței artificiale.
