Stella Maris

Recenzii ale cititorilor

Stella Maris, ultimul roman al lui Cormac McCarthy, este văzut ca un companion al romanului „Pasagerul”, explorând teme complexe legate de familie, vină și concepte abstracte din experiența umană. Romanul folosește un format de dialog, concentrându-se pe sesiunile de terapie ale protagonistei Alicia, care se adâncește în discuții psihologice și filosofice. Cititorii au remarcat natura sa densă și ezoterică, ceea ce a dus la o receptare mixtă, unii considerând-o strălucitoare, dar provocatoare, în timp ce alții o văd ca fiind întortocheată sau lipsită de coerență.

Scrisul este descris ca fiind strălucitor și provocator, atrăgându-i pe cei cărora le plac investigațiile filosofice profunde. Mulți laudă capacitatea lui McCarthy de a descrie durerea și complexitatea emoțională, iar unii găsesc umor în dialoguri. Lucrarea îi provoacă pe cititori să se implice în temele sale și este considerată o lectură esențială pentru fanii lui McCarthy care doresc să înțeleagă contextul complet al lucrărilor sale finale.

Mai mulți recenzenți își exprimă frustrarea cu privire la lipsa unui complot sau a unei rezoluții clare a cărții, considerând-o dificil de citit ca o lucrare de sine stătătoare. Subiectul dens și ezoteric îi poate îndepărta pe unii cititori, făcând conceptele greu de înțeles. În plus, unii o caracterizează ca fiind o autoindulgență sau doar o prezentare a cunoștințelor vaste ale lui McCarthy, mai degrabă decât o narațiune coerentă, ceea ce duce la sentimente de dezamăgire, în special în raport cu așteptările anterioare stabilite de „Pasagerul”.

(pe baza a 120 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Autorul bestsellerului Drumul, câștigător al Premiului Pulitzer, revine cu al doilea volum al seriei Pasagerul: Stella Maris este un portret intim al durerii și dorului, în timp ce o tânără internată într-un centru psihiatric încearcă să-și înțeleagă propria existență. 1972, BLACK RIVER FALLS, WISCONSIN: Alicia Western, în vârstă de douăzeci de ani, cu patruzeci de mii de dolari într-o pungă de plastic, se internează în spital.

Doctorandă în matematică la Universitatea din Chicago, Alicia a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă și nu vrea să vorbească despre fratele ei, Bobby. În schimb, ea contemplă natura nebuniei, insistența umană asupra unei experiențe comune a lumii; își amintește de o copilărie în care, la vârsta de șapte ani, bunica ei se temea pentru ea; analizează intersecția dintre fizică și filosofie; și își prezintă cohortele, chimerele, halucinațiile pe care numai ea le poate vedea.

În tot acest timp, îl plânge pe Bobby, care nu este încă mort, nu este încă al ei. Povestită în întregime prin intermediul transcrierilor ședințelor psihiatrice ale Aliciei, Stella Maris este o coda la The Passenger, o cercetare filosofică care ne pune la îndoială noțiunile de Dumnezeu, adevăr și existență.