Swinging the Machine: Modernitatea, tehnologia și cultura afro-americană între cele două războaie mondiale

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Dinerstein prezintă o explorare inovatoare și captivantă a culturii americane, în special a rolului muzicienilor afro-americani în transformarea peisajului sonor prin improvizația lor artistică. Cartea face legătura între tehnologie și muzică, prezentând sinteza diferitelor influențe culturale.

Cartea este lăudată pentru bucuria descoperirii și sintezei de idei, îmbinând voci diverse din mai multe discipline. Ea oferă o narațiune convingătoare despre transformarea vieții americane prin intermediul muzicii afro-americane și arată o legătură puternică cu povestea umană mai largă. Perspectiva originală asupra relației dintre tehnologie și cultură în timpul anilor 1930 și 1940 este deosebit de notabilă.

Recenzia nu menționează niciun dezavantaj sau critică specifică a cărții, sugerând că aceasta poate rezona bine cu publicul căruia îi este destinată.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Swinging the Machine: Modernity, Technology, and African American Culture between the World Wars

Conținutul cărții:

În orice epocă și în orice societate, practicile culturale reflectă circumstanțele materiale ale vieții cotidiene a oamenilor. Potrivit lui Joel Dinerstein, nu a fost altfel în America între cele două războaie mondiale - o epocă cunoscută uneori drept epoca mașinilor - când forme inovatoare de muzică și dans au ajutat o populație recent urbanizată să facă față mecanizării crescute a vieții moderne.

Spectacole grandioase precum Ziegfeld Follies și filmele lui Busby Berkeley au capturat etosul american al producției în masă, cu coristele ca rotițe ale acestor vehicule de plăcere rapide și fluide. Cu toate acestea, Dinerstein susține că cultura afro-americană a fost cea care, în cele din urmă, a oferit mijloacele de adaptare estetică la ritmul accelerat al modernității. Bazându-se pe o moștenire de angajament și rezistență față de schimbările tehnologice, cu rădăcini adânci în dansul și muzica vest-africană, artiștii de culoare au dezvoltat noi forme culturale care au încercat să umanizeze mașinile.

În Balada lui John Henry, în epopeea toast Shine și în nenumărate cântece blues, afro-americanii au abordat pentru prima dată provocarea industrializării. Muzicienii de jazz s-au inspirat din simbolul trenului în cadrul acestei tradiții pentru a crea un set de motive și ritmuri sonore derivate din tren, valorificând puterea mecanică în forme culturale.

Dansul step și lindy hop au adus estetica mașinii în corpul uman, în timp ce noua secțiune ritmică a big band-ului swing a imitat peisajul sonor industrial al orașelor nordice. În opinia lui Dinerstein, capacitatea acestor inovații artistice de a reproduce calitățile inerente ale mașinii - viteză, putere, repetiție, flux, precizie - ajută la explicarea popularității lor enorme și a funcției lor sociale în viața americană.